Board member wins RON 3.8m performance bonus; appeal quashed as unfounded

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1994 din 21 iunie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea formulată de către reclamantul A., obligând pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească reclamantului suma de 3.814.768 RON cu titlu de contravaloare netă a componentei variabile din contractele de mandat nr. C 356 din 18 decembrie 2013 şi nr. C 419 din 13 noiembrie 2014, precum şi dobânda legală penalizatoare conform art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011 aferentă sumei menţionate, calculată de la data scadenţei fiecărei tranşe şi până la data achitării efective, a obligat pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1958A din 21 noiembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe, obligând apelanta la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei din apel formulează recurs pârâta prin care solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei, iar în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin motivele de recurs se invocă de către recurentă o încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material a deciziei atacate, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concret, recurenta a arătat că a încheiat cu intimatul două contracte de mandat, primul în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, contract care a încetat la data de 9 aprilie 2014 urmare a numirii intimatului în funcţia de preşedinte al Directoratului.

În această ultimă calitate a intimatului a fost încheiat cel de-al doilea contract de mandat la 13 noiembrie 2014, care a încetat la 31 mai 2017.

În acest context, recurenta arată că prin cele două mandate, conform art. 3.4 din primul contract şi art. 3.3 din cel de-al doilea, s-a stabilit o componentă variabilă a remuneraţiei conform prevederilor Anexei 1 pentru îndeplinirea criteriilor şi obiectivelor de performanţă aprobate de A.G.A., fiind prevăzute în Planul de Administrare şi preluate în planul de management.

Sub acest aspect, recurenta apreciază că decizia din apel încalcă principiul libertăţii de voinţă exclusive statornicit de art. 1169 C. civ.

Astfel, se arată că intenţia reală a părţilor la momentul aprobării şi încheierii celor două contracte de mandat a fost aceea de a condiţiona plata tuturor componentelor remuneraţiei mandatarului de stabilirea limitelor generale ale remuneraţiei conform recomandărilor Comitetului de Nominalizare şi Remunerare.

Se mai arată că art. 13 din cele două contracte prevede faptul că acest act se completează cu orice alte prevederi legale incidente. Conform art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 elementele componentei variabile sunt interdependente, componente variabilă neputând fi decât una singură, indiferent de numărul elementelor sale componente.

A mai susţinut recurenta că intimatul nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor pentru a beneficia de bonusul de performanţă solicitat. Întrucât reclamantul nu a îndeplinit cumulativ cei trei indicatori de performanţă în anii 2014, 2015 şi 2016, acesta nu a primit şi nu i se poate acorda acest bonus de performanţă.

Se arată că instanţa de apel nu a ţinut cont de apărările sale prin care arăta faptul că se impune recalcularea proporţională a pachetului de certificate O.A.V.T. (Opţiuni pentru Acţiuni Virtuale Transelectrica) aferent primului contract de mandat cu numărul efectiv de zile lucrate în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere în perioada 30 mai 2013 - 9 mai 2014.

În plus, dincolo de nerealizarea indiciilor de performanţă, SOCIETATEA TRANSELECTRICA S.A. a fost sancţionată contravenţional de către Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul energiei, la acel moment intimatul aflându-se la conducerea companiei.

Dreptul de valorificare al certificatelor O.A.V.T. este dependent de îndeplinirea unor obligaţii asumate contractual de către intimat, respectiv îndeplinirea indicatorilor de performanţă prin prisma cărora se cuantifica activitatea mandatarului, aspecte care nu au fost avute în vedere de instanţa de apel.

Ca atare, consideră recurenta, este inadmisibil a se reţine doar dreptul mandatarului de a încasa remuneraţia, câtă vreme obligaţia acestuia se dovedeşte a fi neîndeplinită.

În opinia recurentei, dacă s-ar admite că fiecare element al componentei variabile al remuneraţiei este autonom, atunci mandatarii, în speţă intimatul, ar putea urmări în exercitarea mandatului său doar propriile sale interese, iar nu pe cele ale TRANSELECTRICA astfel cum s-a obligat prin contractul de mandat.

Este greşită interpretarea instanţei de apel, se mai arată, conform căreia prin Raportul Comitetului de Nominalizare şi Remunerare din cadrul Consiliului de Supraveghere al C.N.T.E.E. "TRANSELECTRICA" S.A., s-ar recunoaşte dreptul intimatului la bonusul de performanţă, ca urmare a menţionării în cuprinsul său a unor menţiuni cu privire la rentabilitatea acţiunilor şi sumele la care ar avea dreptul.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât motivarea acestuia nu poate fi încadrată în niciuna dintre tezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care a fost comunicat părţilor.

În şedinţa din 2 februarie 2022, prin încheierea de la acea dată, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, recursul fiind admis în principiu, fixându-se termen pentru examinarea acestuia în şedinţă publică.

Analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Prezentul litigiu a fost generat de încheierea, a două contracte de mandat: Contractul nr. x din 18 decembrie 2013 în temeiul căruia intimatul a exercitat calitatea de membru în Consiliul de Supraveghere şi Contractul nr. x din 13 noiembrie 2014 prin care a fost exercitată calitatea de membru al Directoratului de către acelaşi intimat.

Instanţa de apel a stabilit că prin clauza 3.4 din primul contract, respectiv clauza 3.3 din cel de-al doilea contract, părţile au agreat că mandatarul va beneficia de o componentă variabilă a remuneraţiei pentru îndeplinirea unor criterii şi obiective de performanţă, astfel cum au fost aprobate de Adunarea generală a acţionarilor, prevăzute fiind în Planul de Administrare şi preluate în planul de management.

Contractele de mandat au fost completate, în scopul reglementării mai riguroase a remuneraţiei, cu Anexa nr. 1 în care părţile au stabilit că, suplimentar indemnizaţiei fixe, mandatarul va avea dreptul la o remuneraţie în componentă variabilă (pct. 2 - 4), calculată în funcţie de indicatorii de performanţă stabiliţi, precum şi în funcţie de totalul investiţiilor asumate pentru fiecare an de mandat.

La pct. 3 din anexa 1 din cele două contracte de mandat este prevăzut un bonus de performanţă în funcţie de rentabilitatea acţiunilor TRANSELECTRICA, bonus pe care intimatul-reclamant l-a solicitat în prezenta cauză.

Acordarea acestui bonus de performanţă nu este însă condiţionată de îndeplinirea indicatorilor de performanţă stabiliţi la art. 3.4, ci exclusiv de rentabilitatea acţiunilor TRANSELECTRICA.

Instanţa de apel a interpretat în mod corect voinţa reală a părţilor în sensul că bonusul de performanţă de la pct. 3 din anexa 1 nu este condiţionat de atingerea indicatorilor de performanţă, dând astfel eficienţă principiilor de interpretare a contractului, respectiv principiului libertăţii de voinţă statornicit de art. 1169 C. civ., precum şi principiul forţei obligatorii a contractului conform art. 1270 alin. (2) C. civ.

Trimiterile recurentei la dispoziţiile art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 nu pot constitui un argument în sensul inexistenţei dreptului intimatului la încasarea bonusului de performanţă, textul de lege neconfirmând susţinerile recurentei în sensul că legiuitorul a impus anumite modalităţi de remunerare, dimpotrivă, lasă la latitudinea părţilor modalitatea de stabilire a remuneraţiei variabile.

Susţinerile recurentei cu privire la neîndeplinirea de către intimat a celor trei indicatori de performanţă (anul 2014, 2015 şi 2016), în mod cumulativ, nu pot forma obiectul analizei câtă vreme, aşa cum s-a reţinut anterior, bonusul de performanţă solicitat nefiind condiţionat de realizarea acestor indicatori.

Nu vor fi analizate criticile cu privire la înscrisurile administrate în cauză, la valoarea lor probatorie, precum şi afirmaţiile referitoare la rapoartele Comitetului de Nominalizare şi Remunerare din cadrul Consiliului de Supraveghere TRANSELECTRICA, acestea nefiind critici de nelegalitate în accepţiunea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte apreciază că decizia atacată este legală, neputând fi reţinută nicio încălcare ori aplicare greşită a normelor de drept material invocate în cauză de către recurentă, motiv pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 451 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. împotriva deciziei civile nr. 1958A din 21 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.466,83 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2022.