Recourse dismissed: res judicata bars challenge to monetary restitution of public property previously transferred and annulled

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2016 pe rolul Tribunalului Botoşani, reclamanta A. S.A., prin lichidator C.I.I. B. a chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL BOTOŞANI, solicitând a se dispune restituirea prin echivalent a imobilizărilor corporale transferate în baza facturii fiscale nr. x din 1 iulie 2010, imposibil de restituit în natură, conform dispoziţiilor deciziei civile nr. 2955 din 14 martie 2014 a Curţii de Apel Suceava, pronunţate în dosarul nr. x/2010, sens în care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30.106.429,30 RON, a dobânzii legale începând cu data de 1 iulie 2010 şi până la momentul achitării efective.

Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din 9 iunie 2016 scoate cauza de pe rol şi o trimite Tribunalului Suceava ca urmare a admiterii cererii de strămutare dispusă prin sentinţa civilă nr. 24 din 20 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2016.

Prin sentinţa nr. 19 din 31 ianuarie 2018 Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. Botoşani, obligând pârâtul MUNICIPIUL BOTOŞANI la plata sumei de 40.102.362 RON, reprezentând echivalentul imobilizărilor corporale solicitate, precum şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 1 iulie 2010 şi până la achitarea debitului.

Prin decizia civilă nr. 103 din 4 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă este respins ca nefondat apelul pârâtului MUNICIPIUL BOTOŞANI.

Împotriva deciziei din apel formulează recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea spre o nouă judecată instanţei de apel.

Recurenta invocă un singur motiv de recurs pe care îl încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv încălcarea regulilor de procedură privind lucrul judecat şi dreptul la un proces echitabil în componenta sa privind dreptul de acces la justiţie.

Dezvoltând acest motiv de recurs, se arată că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în contextul în care prin hotărârea judecătorească pronunţată într-un litigiu anterior, nu s-a statuat şi nu a fost tranşată chestiunea valabilităţii titlului de proprietate al reclamantei, a existenţei sau inexistenţei dreptului de proprietate al A. S.A.

Recurenta arată faptul că în litigiul anterior întemeiat pe dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 85/2006, prin decizia civilă nr. 2955 din 14 martie 2014 Curtea de Apel Suceava nu a stabilit regimul juridic al bunurilor, nu s-a pronunţat asupra valabilităţii sau nulităţii titlului de proprietate al A. S.A., ci doar a anulat transferul patrimonial efectuat în baza facturii fiscale nr. x din 1 iulie 2010, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară.

Ori, "în situaţia anterioară", bunurile aparţineau domeniului public al Municipiului Botoşani, această repunere însemnând că bunurile revin la regimul juridic legal preexistent acestei facturi.

Recurenta susţine că decizia nr. 2955 din 14 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava nu produce în noul litigiu efectul pozitiv al lucrului judecat întrucât în litigiul anterior instanţa nu a fost învestită şi nu s-a pronunţat asupra unor cereri privind ilegalitatea iniţială a aportului la capitalul social şi a includerii în patrimoniul social a bunurilor proprietate publică locală.

Se mai arată faptul că a invocat, în prezentul litigiu, nulitatea absolută a actelor juridice de includere în capitalul social şi în patrimoniul privat al C. S.A. şi A. S.A. a bunurilor proprietate publică a Municipiului Botoşani.

Recurenta susţine că bunurile în litigiu, respectiv centralele termice cu întreaga infrastructură aferentă (reţele de termoficare, instalaţii, terenuri etc.), incluse cu încălcarea legii în capitalul social şi în patrimoniul societar al intimatului A. S.A., sunt proprietatea publică a Municipiului Botoşani din perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, în temeiul dispoziţiilor art. 135 din Constituţia României din 1991 şi a art. 72 din Legea nr. 69/1991.

Consideră astfel recurenta că bunurile care fac obiectul prezentului litigiu fac parte din categoria celor care sunt declarate prin lege că sunt proprietate publică, astfel încât pot aparţine numai domeniului public al unităţilor administrativ teritoriale.

Conform dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţia României, bunurile proprietate publică, fiind inalienabile, pot fi date numai "în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate" sau pot "fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică", în condiţiile unei legi organice.

Prin urmare, concluzionează recurenta, această dispoziţie constituţională exclude/interzice includerea bunurilor proprietate publică în capitalul social sau în patrimoniul unor societăţi comerciale.

Inalienabilitatea priveşte nu numai bunul ca atare, ci şi echivalentul lui, restituirea prin echivalent fiind o modalitate de executare indirectă. Nu este admisibil aşadar, ca pe cale ocolită să se obţină echivalentul bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice, inalienabilitatea şi insesizabilitatea opunându-se unei asemenea modalităţi de dobândire.

Mai arată recurenta faptul că, la data înfiinţării C. S.A. (iunie 1998) erau în vigoare dispoziţiile O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome şi care stabileau la art. 4 alin. (2) că nu se includ în capitalul social al societăţilor comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome, bunuri de natura celor prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie. La aceeaşi dată a înfiinţării C. S.A. erau în vigoare şi dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 69/1991 care prevedeau că "aparţin domeniului public de interes local sau judeţean toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public şi nu au fost declarate de interes naţional".

Centrala electrică, centrala termoelectrică, punctele termice şi întreaga infrastructură aferentă sunt destinate pentru a fi folosite şi exploatate în cadrul unui serviciu public astfel încât fiind afectate unei utilităţi publice aparţin prin declaraţia legii, dar şi prin natura lor domeniului public al Municipiului Botoşani, fiind interzisă includerea lor în capitalul social.

De asemenea, recurenta arată şi faptul că la data înfiinţării A. S.A. (29 martie 2000) erau în vigoare atât dispoziţiile O.U.G. nr. 30/1997, cât şi cele ale Legii nr. 213/1998, astfel încât bunurile în litigiu nu puteau fi incluse în patrimoniul acestei societăţi datorită faptului că aparţin domeniului public.

Se invocă şi Hotărârea Consiliului Local nr. 16 din 21 februarie 1996 prin care s-a aprobat, în temeiul Legii nr. 69/1991, lista bunurilor aparţinând domeniului de interes public local, listă care include toate bunurile aflate în litigiu.

Un argument în plus în susţinerea motivului de recurs constă în faptul că nu există nicio statuare printr-o hotărâre judecătorească definitivă asupra valabilităţii titlului de proprietate invocat de A. S.A., asupra nulităţii absolute a actelor juridice de includere în capitalul social şi în patrimoniul C. S.A. şi A. S.A. a bunurilor proprietate publică a Municipiului Botoşani, astfel încât nu există nicio încălcare a puterii de lucru judecat.

În continuare se invocă şi lipsa calităţii de proprietar a A. S.A. la data emiterii facturii nr. BTTTR nr. x din 1 iulie 2010 ca urmare a faptului că anterior operaţiunii de transfer patrimonial, respectiv la 29 iulie 2009 a fost redus capitalul social prin restituirea către acţionarul unic - Consiliul Local al Municipiului Botoşani, a bunurilor în litigiu pentru care se solicită restituirea prin echivalent.

Este evocată în acest sens Hotărârea nr. 14 din 29 iulie 2009 a Adunării Generale a Acţionarilor A. S.A. Botoşani care a aprobat reducerea capitalului social prin restituirea către acţionarul unic Consiliul Local al Municipiului Botoşani a cotei părţi din aporturi, aferentă "bunurilor trecute în domeniul public", valoarea capitalului social redus aferentă acestora bunuri fiind de 7.981.287,50 RON.

Această reducere a capitalului social include bunurile imobile şi mobile pentru care reclamanta solicită în prezentul litigiu restituirea prin echivalent.

Ca urmare, în opinia recurentei, intimata-reclamantă neavând calitatea de proprietar, nu are calitate procesuală activă şi nu justifică un interes legitim personal şi actual de a pretinde restituirea bunurilor sau restituirea prin echivalent.

Recurenta invocă şi faptul că i-a fost încălcat dreptul de acces la justiţie în contextul în care i s-a opus puterea de lucru judecat, deşi în noul litigiu s-au formulat în apărare cereri şi excepţii asupra cărora nu s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească anterioară, respectiv excepţia nulităţii absolute a actelor juridice de includere în capitalul social şi în patrimoniul privat al intimatei a bunurilor aparţinând proprietăţii publice a Municipiului Botoşani.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Raportul a fost întocmit şi depus la dosar, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021 a fost admis în principiu recursul de către secţia I Civilă a Înaltei Curţi, secţie pe rolul căreia a fost iniţial înregistrat dosarul şi care, ulterior, prin încheierea din 9 noiembrie 2021 s-a dezînvestit în favoarea secţiei a II-a Civile, considerând că acesteia îi aparţine competenţa de soluţionare a recursului.

Analizând decizia atacată prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Principala critică cuprinsă în cererea de recurs vizează greşita reţinere de către instanţa de apel a puterii de lucru judecat a deciziei nr. 2955 din 14 martie 2014 a Curţii de Apel Suceava, excepţie în considerarea căreia apelul a fost respins ca nefondat.

Astfel, prin decizia civilă nr. 2955 din 14 martie 2014 s-a dispus anularea transferului patrimonial efectuat în baza facturii fiscale seria nr. BTTTR nr. x din 1 iulie 2010, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară. Prin această factură au fost transferate către Primăria Botoşani, în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 290 din 29 iulie 2009, modificată prin Hotărârea Consiliului Local Botoşani nr. 72 din 31 martie 2010, bunuri din patrimoniul debitoarei A. S.A., la o valoare cu mult mai mică decât valoarea contabilă. În afara disproporţionalităţii preţului de vânzare, anularea transferului de proprietate asupra clădirilor folosite ca puncte termice, din patrimoniul A. S.A. în patrimoniul Municipiului Botoşani, s-a dispus pentru faptul că nu s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru trecerea bunurilor din domeniul privat al societăţii în domeniul public al municipalităţii.

Prezentul litigiu a fost determinat de imposibilitatea restituirii în natură a imobilizărilor corporale al căror transfer a fost anulat prin decizia civilă nr. 2955 din 14 martie 2014, astfel încât a fost solicitat echivalentul bănesc.

Recurenta se opune plăţii acestor despăgubiri băneşti susţinând faptul că intimata reclamantă nu este îndreptăţită să deţină bunurile pentru care se solicită echivalentul bănesc întrucât aceste bunuri nu se află în proprietatea acesteia, fiind bunuri care aparţin domeniului public al Municipiului Botoşani, bunuri care nu pot fi înstrăinate atât în natură, cât şi prin echivalent.

Instanţa de apel în mod corect a reţinut faptul că în prezentul litigiu chestiunea litigioasă nu este existenţa sau inexistenţa dreptului pretins de reclamantă ori stabilirea regimului juridic al bunurilor respective. Acest litigiu este consecinţa imposibilităţii restituirii bunurilor în materialitatea lor astfel cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească care a intrat în puterea de lucru judecat şi ale cărei efecte nu pot fi ignorate de către recurentă, parte în litigiul respectiv.

Repunerea în discuţie a regimului juridic al acestor bunuri şi, implicit, a titularului dreptului de proprietate reprezintă o ignorare a efectului pozitiv al unei hotărâri judecătoreşti.

Aceste aspecte trebuiau invocate în litigiul anterior, lucru pe care însă recurenta nu l-a făcut, tranşând asupra nulităţii transferului patrimonial intervenint între părţi la 1 iulie 2010, instanţa ce a pronunţat decizia nr. 2955, a analizat implicit problema dreptului de proprietate şi a regimului juridic al bunurilor.

Mai mult, instanţa de apel a valorificat judicios în plan probatoriu efectul pozitiv al deciziilor nr. 3908 din 17 decembrie 2015 şi nr. 3045 din 12 noiembrie 2018 ale Curţii de Apel Suceava, reţinând că acestea opun cele definitiv statuate asupra caracterului şi regimului bunurilor aportate în capitalul social al intimatei.

Toate aceste hotărâri judecătoreşti analizate prin decizia recurată au stabilit fără putinţă de tăgadă faptul că bunurile ce au făcut obiectul transferului considerat fraudulos din perspectiva art. 80 din Legea nr. 85/2006, au aparţinut, la data aportării, domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale şi aveau acelaşi regim inclusiv în anul 2014, data pronunţării deciziei nr. 2955.

Prin cererile şi apărările formulate pe parcursul prezentului litigiu recurenta încearcă să înfrângă dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., să împiedice intimata-reclamantă să dea eficienţă efectului pozitiv al unei hotărâri judecătoreşti.

Invocarea nulităţii absolute a actelor juridice de includere a bunurilor în domeniul privat urmare a faptului că acestea aparţin în realitate domeniului public al municipalităţii, contestarea calităţii de proprietar asupra bunurilor a recurentei nu pot fi analizate în prezentul litigiu, fiind apărări noi care ar fi trebuit valorificate în cadrul litigiului iniţial, moment la care se putea analiza regimul juridic al bunurilor cu toate consecinţele.

Cum recurenta nu a valorificat aceste apărări şi excepţii în primul litigiu soluţionat prin decizia nr. 2955/2014, efectul pozitiv al lucrului anterior judecat se opune analizării acestora în prezentul litigiu.

Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte nu poate reţine o încălcare prin decizia recurată, a regulilor de procedură a căror nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, motiv pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BOTOŞANI PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 103 din 4 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2022.