Peremption of civil appeal during suspension: filing recourse against suspension order after expiration does not interrupt six-month period

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2313 din 17 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis contestaţia formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti în contradictoriu cu intimatul A.., administrator judiciar al B. S.R.L. şi a desfiinţat măsura administratorului judiciar A.. constând în respingerea cererii de plată formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, menţionată în cuprinsul raportului de activitate nr. 8, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 17893 din 26 septembrie 2018. A constatat existenţa unei creanţe curente în favoarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, în cuantum de 1.568.612 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar A..

Prin încheierea de şedinţă din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus suspendarea judecăţii apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

La termenul de la 11 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus repunere cauzei pe rol şi a invocat din oficiu excepţia perimării. Pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar A.. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată. Instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării şi a amânat pronunţarea la 25 februarie 2021.

Prin încheierea de şedinţă din 19 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a anulat cererea de recuzare formulată de pârâtă.

Prin decizia nr. 339 din 25 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul formulat de pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar A..

Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 19 februarie 2021 a formulat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă arată că la 11 februarie 2021 a formulat recurs împotriva încheierii din 19 decembrie 2019 prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului şi a informat completul de judecată asupra acestui aspect, dar instanţa i-a dat cuvântul pe incidentul perimării, aducându-i la cunoştinţă că poate recura atât încheierea de suspendare, cât şi decizia de perimare. Autoarea căii de atac a apreciat că instanţa s-a antepronunţat asupra perimării şi a recuzat completul. Susţine că în mod nelegal a fost anulată cererea de recuzare întrucât partea s-a conformat obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru.

Autoarea căii de atac afirmă că cererea de recurs împotriva încheierii de suspendare reprezintă un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, care întrerupe cursul perimării.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care recursul a fost considerat admisibil.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator judiciar A. împotriva încheierii din 19 februarie 2021 şi a deciziei civile nr. 339 din 25 februarie 2021 şi s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 30 martie 2022, cu citarea părţilor.

Examinând încheierea şi decizia atacate, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 19 februarie 2021, instanţa supremă constată că autoarea căii de atac nu a formulat critici raportat la considerentele hotărârii atacate. Astfel, prin această încheiere, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a anulat cererea de recuzare formulată de pârâtă deoarece partea nu şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva în fapt şi în drept cererea de recuzare. Or, prin memoriul de recurs se susţine că cererea de recuzare a fost timbrată şi că soluţia pronunţată nu este legală, susţineri care nu au legătură cu motivele pentru care instanţa de apel a anulat această cerere.

Referitor la recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 339 din 25 februarie 2021, criticile prin care se arată, în esenţă, că nu au fost respectate prevederile art. 416 şi art. 417 C. proc. civ. pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Înalta Curte va înlătura critici recurentei, constatând că norma de procedură statuată de art. 416 C. proc. civ. a fost corect aplicată întrucât judecata apelului a fost suspendată la 19 decembrie 2019, iar cauza a fost repusă pe rol din oficiu la termenul de la 11 februarie 2021. Termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la 19 decembrie 2019 şi s-a împlinit la 19 iunie 2020, iar în toată această perioadă, nici părţile şi nici instanţa nu au efectuat vreun act de procedură.

Nu se poate reţine că formularea cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare este un act de procedură făcut în vederea judecării procesului în sensul art. 417 C. proc. civ. deoarece pârâta a declarat acest recurs la 11 februarie 2021, după împlinirea termenului de perimare. Nu are relevanţă faptul că se putea exercita această cale de atac pe toată durata suspendării deoarece perimarea este o sancţiunea procedurală care intervine de drept în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator judiciar A. împotriva încheierii din 19 februarie 2021 şi a deciziei civile nr. 339 din 25 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR A. împotriva încheierii din 19 februarie 2021 şi a deciziei civile nr. 339 din 25 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2022.