Sustaining suspension of appellate proceedings for mutual non-appearance without written request for trial in absentia

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1811 din 7 noiembrie 2018, Judecătoria Făgăraş a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Şincii, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Şincii şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 70.377,94 RON reprezentând contravaloarea redevenţei aferente anului 2015, a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 87.562,69 RON reprezentând contravaloare lucrări de administrare fond forestier şi lemn de foc, au fost compensate între părţii creanţele până la concurenţa sumei celei mai mici şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 17.184,79 RON reprezentând contravaloare lucrări de administrare fond forestier şi lemn de foc. Au fost compensate între părţi cheltuielile de judecată, pârâtă fiind obligată să plătească reclamantului suma de 1.690 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 246/Ap din 13 martie 2020, Tribunalul Braşov a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1811 din 07 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Făgăraş, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 70.377,94 RON, a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.655 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale avansate la fond. De asemenea, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Şincii şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.706,82 RON reprezentând lemn de foc neachitat şi a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate. A obligat părţile la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Şincii.

Prin încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că părţile legal citate nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin încheierea menţionată s-a respins şi cererea de amânare a judecăţii cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de avocatul reclamantului, faţă de dispoziţiile art. 222 C. proc. civ. şi faţă de faptul că părţile mai solicitaseră un termen în acest sens.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Şincii, solicitând casarea încheierii şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2016/a1.

Motivele de recurs invocat sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta arată că, până la data suspendării, dosarul nr. x/2016 a avut două termene în faţa Curţii de Apel Braşov şi că înainte de ambele termene, avocatul intimatului-reclamant A. l-a contactat pe avocatul recurentei-pârâte pentru a îi transmite că va solicita amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare pe motive medicale. Mai arată că reprezentantul său a fost rugat de colegul său să nu se opună la amânarea cauzei, sens în care a depus note de şedinţă pentru ambele termene. Susţine că în mod eronat instanţa a reţinut că cererea de amânare de la termenul de la 23 septembrie 2020 fusese formulată de recurentă, fiind de fapt formulată de intimat. Menţionează că avocatul său nu s-a prezentat la niciunul dintre termene.

Autoarea căii de atac apreciază că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 222 C. proc. civ. atunci când a reţinut că nu se poate acorda decât un singur termen pentru motive temeinic justificate. Afirmă că nu se impunea suspendarea judecării recursului nici în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod întrucât solicitarea de amânare a fost expresă, iar motivele invocate au fost justificate şi dovedite în opinia recurentei, astfel că aceasta nu poate fi sancţionată pentru ca nu s-a prezentat.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că lasă soluţionarea recursului la aprecierea instanţei.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Şincii împotriva încheierii din 21 octombrie 2020 şi s-a stabilit termen de judecată la 30 martie 2022, cu citarea părţilor.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că susţinerile prin care recurenta invocă încălcarea dispoziţiilor art. 222 şi art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pot fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

Potrivit acestui text de lege, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta afirmă că nu au fost respectate normele de procedură întrucât motivul pentru care curtea de apel a suspendat judecata recursului a fost în principal acela că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Conform dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţile legal citate nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Totuşi legiuitorul a prevăzut şi posibilitatea ca dosarul să fie judecat şi în lipsa părţilor, cu condiţia ca cel puţin una dintre ele să fi cerut în scris judecarea în lipsă. Faţă de faptul că niciuna dintre părţi nu a formulat o astfel de cerere, a operat prezumţia desistării voluntare de continuare a procesului, situaţie în care în mod corect curtea de apel a dat eficienţă textului de lege mai sus menţionat şi a suspendat judecata cauzei.

Nu vor fi reţinute nici criticile prin care recurenta afirmă că art. 222 C. proc. civ. nu a fost corect aplicat deoarece, deşi norma legală nu limitează expres numărul cererilor de amânare pentru lipsă de apărare pe motive justificate, în cauză au fost acordate două termene solicitate de apărătorul intimatului pe motive medicale. Recurenta a fost de acord cu aceste amânări, astfel cum a precizat în scris, însă curtea de apel nu era obligată să încuviinţeze ambele cereri de amânare, textul de lege menţionând că "amânarea poate fi dispusă".

În asemenea situaţii, judecătorul trebuie să ţină cont de cererile formulate de părţi, conform principiului disponibilităţii, dar trebuie să aibă în vedere şi principiul soluţionării cu celeritate a procesului, statuat de art. 6 C. proc. civ.. În egală măsură, părţile au obligaţia să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului prin mijloacele pe care C. proc. civ. le pune la dispoziţia lor, unul dintre acestea fiind posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă. Nu se poate reţine că cererea pentru acordarea unui termen sau acordul exprimat de cealaltă parte în sensul amânării cauzei reprezintă o cerere de judecare în lipsă atât timp cât art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede ca această cerere să fie făcută în scris, înţelegând prin aceasta că intenţia părţilor trebuie să rezulte cu claritate din conţinutul cererii respective.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Regia Publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Şincii împotriva încheierii din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta REGIA PUBLICĂ LOCALĂ OCOLUL SILVIC PĂDURILE ŞINCII împotriva încheierii din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2022.