Annullment of property transfer based on common illicit cause arising from bad faith in land registry fraud

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă la 14 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a chemat în judecată pârâţii C., D., E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., prin lichidator judiciar provizoriu G.., pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012 de BNPA "H. şi I." şi anularea contractului de închiriere nr. x din 8 august 2012, autentificat sub nr. x din 8 august 2012 de BNPA "J.", cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 20 iulie 2015, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a trimis cauza spre soluţionare secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Neamţ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*.

Pârâta E. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale a Tribunalului Neamţ, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Pârâta S.C. F. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Neamţ, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Pârâţii C. şi D. au solicitat stabilirea dreptului de retenţie în favoarea acestora în situaţia în care se va admite acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012 şi a contractului de închiriere nr. x din 8 august 2012 şi obligarea pârâtei S.C. F. S.R.L. la restituirea sumei de 450.000 RON reactualizată. Aceleaşi părţi au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin încheierea de şedinţă din 24 noiembrie 2015, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei teritoriale şi a constatat că este competent material să soluţioneze cauza.

Prin încheierea de şedinţă din 16 februarie 2016, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de intervenţie formulată de K. în interesul pârâtei S.C. F. S.R.L.

Prin încheierea de şedinţă din 15 martie 2016, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata acţiunii până la soluţionarea definitivă de către Tribunalul Neamţ a dosarului nr. x/2010, având ca obiect rezilierea tranzacţiei încheiate la 14 noiembrie 2013 între F. S.R.L. şi A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. - Filiala Neamţ privitoare la modalitatea de plată a bunurilor ce au făcut obiectul anulării transferurilor patrimoniale dispuse prin sentinţa civilă nr. 222/F din 27 martie 2012 a Tribunalului Neamţ şi repunerea părţilor în situaţia anterioară semnării acesteia, cauza fiind repusă pe rol la termenul de la 21 mai 2019.

La termenul de la 25 iunie 2019 a fost invocată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei S.C. F. S.R.L., faţă de faptul că aceasta fusese radiată.

Prin încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea reconvenţională (având ca obiect drept de retenţie) formulată de pârâţii C. şi D., a dispus scoaterea din cauză şi din citativ a pârâtei S.C. F. S.R.L. şi a pus în vedere reclamantei să precizeze dacă înţelege să se judece cu fostul asociat al pârâtei radiate. Faţă de precizarea reclamantei în sensul că înţelege să se judece cu fostul asociat al pârâtei radiate, K., tribunalul a constatat că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a rămas fără obiect.

Pârâta K. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu a preluat activele societăţii radiate, excepţia perimării şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 98/C din 18 februarie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5 martie 2020, Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile privind inadmisibilitatea, lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia prescripţiei, invocate de pârâţii C. şi D.; a respins excepţiile privind perimarea, lipsa calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei invocate de pârâta K.; a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei E. S.R.L., excepţie invocată de pârâta K.; a admis acţiunea, a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012 de Biroul Notarilor Publici Asociaţi "H. şi I." şi a anulat contractul de închiriere nr. x din 8 august 2012 autentificat sub nr. x din 8 august 2012 de Biroul Notarilor Publici Asociaţi "J.", numai cu privire la bunurile menţionate la punctul 1 din contract, respectiv cu privire la suprafaţa de 6.425 mp teren curţi construcţii şi construcţiile C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7 care se află acest pe teren.

Pârâta K., în calitate de fost administrator statutar al S.C. F. S.R.L., a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 5 martie 2020, iar pârâţii C. şi D. au declarat apel împotriva sentinţei pronunţate.

Prin decizia nr. 420/2020 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâta K. şi pârâţii C. şi D..

Recurenta-pârâtă K. a solicitat admiterea căii de atac formulate şi casarea deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă afirmă că instanţa de apel a constatat în mod greşit nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 12 iunie 2012, reţinând ca fiind ilicită cauza contractului motivat de împrejurarea că era notat litigiul din dosarul de faliment nr. x/2020 şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 1236 C. civ.. Apreciază că buna-credinţă se prezumă şi arată că în cauză nu s-a administrat nicio probă relevantă, ci a primat prezumţia caracterului ilicit. Consideră că nulitatea invocată este relativă, şi nu absolută. Solicită şi admiterea excepţiilor invocate la fond.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi C. şi D. au solicitat casarea deciziei atacate, invocând, în esenţă, următoarele motive:

Autorii căii de atac afirmă că instanţa de apel a reţinut un motiv de nulitate, întemeiat pe dispoziţiile art. 1236 alin. (2) C. civ., diferit de art. 901 alin. (2) C. civ., reţinut de instanţa de fond. Susţin că interesul ocrotit în speţă nu este unul general şi că, faţă de dispoziţiile art. 1250 C. civ. şi ale art. 901 alin. (2) C. civ., lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului şi reaua-credinţă a cumpărătorului nu reprezintă cauze de nulitate absolută.

Arată că instanţa de fond nu a reţinut reaua-credinţă a cumpărătorului şi a vânzătorului şi cauza ilicită comună, astfel că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, reglementat de art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi prevederile art. 478 alin. (3) din acelaşi cod, care interzic schimbarea calităţii părţilor, cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată în apel.

Recurenţii-pârâţi şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Niciuna din părţi nu a depus întâmpinare.

Prin adresa depusă la fila x, lichidatorul judiciar al pârâtei E. S.R.L. a menţionat că s-a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe această pârâtă.

Pe baza cererilor de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 a fost prorogată discutarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-pârâte E. S.R.L., au fost admise în principiu recursurile declarate de recurenta-pârâtă K. şi de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei nr. 420/2020 din 2 octombrie 2020 şi s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică la 30 martie 2022.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu privire la recursul formulat de recurenţii-pârâţi C. şi D., instanţa supremă constată că aceştia au indicat în cererea de recurs prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenţii-pârâţi susţin că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, reglementat de art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi prevederile art. 478 alin. (3) din acelaşi cod întrucât din considerentele deciziei recurate nu rezultă că ar fi fost încălcate principiile procesului civil şi nici limitele devoluţiunii în apel. Astfel, curtea de apel a reţinut reaua-credinţă a vânzătoarei S.C. F. S.R.L. şi a cumpărătorilor C. şi D., confirmând situaţia de fapt stabilită de tribunal şi aplicând dispoziţiile art. 901 alin. (2) C. civ., acelaşi temei de drept pe care l-a avut în vedere şi prima instanţă. În continuarea aceluiaşi raţionament, faţă de faptul că transferul patrimonial dintre intimata-reclamantă şi S.C. F. S.R.L. fusese anulat încă din luna martie 2012, înainte de a fi fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se cere, şi faţă de efectele sentinţei civile nr. 633/F din 6 noiembrie 2013, prin care a fost reziliată tranzacţia dintre intimata-reclamantă şi S.C. F. S.R.L., curtea de apel a reţinut în mod corect cauza ilicită ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 12 iunie 2012, cauză comună tuturor părţilor contractante, respectiv fraudarea intereselor intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L., a aplicat dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 1236 şi art. 1238 C. civ., şi a constatat, în acord cu cele statuate de prima instanţă, că actele juridice în discuţie sunt lovite de nulitate absolută. Astfel nu se poate susţine că instanţa de apel ar fi analizat o altă cauză decât cea indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi în raport de care s-a pronunţat şi instanţa de fond.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Din perspectiva acestui motiv de casare, atât recurenta-pârâtă K., cât şi recurenţii-pârâţi C. şi D. au susţinut, în esenţă, că nu există motive de nulitate absolută în sensul celor prevăzute de art. 1250 C. civ. şi că nu au fost respectate dispoziţiile art. 901 alin. (2) şi art. 1236 C. civ., critici pe care instanţa supremă le va analiza prin considerente comune.

Conform dispoziţiilor art. 1236 alin. (2) C. civ., "cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice."

Art. 901 alin. (2) C. civ. statuează că terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare.

Stabilind situaţia de fapt, curtea de apel a constatat că ambele părţi ale contractului de vânzare-cumpărare, societatea S.C. F. S.R.L., în calitate de vânzător, şi recurenţii-pârâţi C. şi D., în calitate de cumpărători, au fost de rea-credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012 deoarece litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010 şi a avut ca obiect anularea transferului patrimonial al terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în discuţie era notat în cartea funciară la data autentificării contractului. Sentinţa prin care Tribunalul Neamţ a anulat acest transfer a fost pronunţată în contradictoriu cu societatea vânzătoare S.C. F. S.R.L.

În mod corect a reţinut curtea de apel că prezumţia de bună-credinţă a fost răsturnată în raport de ambele părţi ale contractului şi că actul juridic în discuţie a avut o cauză ilicită comună reprezentată de intenţia societăţii S.C. F. S.R.L. şi a recurenţilor-pârâţi C. şi D. de a frauda intereselor intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L.

Va fi înlăturată critica prin care se susţine că nu există nicio prevedere legală care să stipuleze expres lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului şi reaua-credinţă a cumpărătorului ca fiind cauze de nulitate absolută deoarece curtea de apel nu a dat acestor circumstanţe valoarea individuală de cauze de nulitate, ci le-a avut în vedere în contextul determinării unei cauze ilicite comune a contractului de vânzare-cumpărare.

Aplicând corect norma de drept material edictată de art. 1238 alin. (2) conform căreia "cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună", instanţa de apel a constatat că motivele invocate de reclamantă justifică nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 iunie 2012, în sensul art. 1250 C. civ., cauza de nulitate fiind anume prevăzută de lege.

Înalta Curte nu va analiza solicitările recurentei-pârâte K. de a fi admise excepţiile invocate în faţa tribunalului întrucât acestea ţin de fondul acţiunii, a cărui devoluţiune nu mai poate fi reluată în calea extraordinară de atac a recursului. De asemenea, nu vor fi analizate criticile prin care se afirmă că nu a fost dovedită cauza ilicită şi nici aspectele legate de activitatea recurentei ca administrator, de conţinutul contractelor sau de plăţile efectuate, acestea fiind chestiuni de netemeinicie, şi nu de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâtă K. şi de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei nr. 420/2020 din 2 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâtă K. şi de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei nr. 420/2020 din 2 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2022.