Abusive insolvency filing damages claim barred at cassation stage as factual re-evaluation of guarantee vs. pledge status

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, la data de 10 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., Bucureşti, solicitând instanţei ca, în urma probatoriului administrat să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de: 400.000 RON - sumă ce reprezintă prejudiciul material suferit de societate; 800.000 RON- reprezentând prejudiciul moral, suferit urmare a înregistrării cu rea-credinţă a acţiunii de deschidere a procedurii insolventei faţă de reclamantă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 12 C. proc. civ. şi art. 14, 15 C. civ.

Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.

Totodată, pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 9.506,59 euro, reprezentând lipsa de folosinţă în perioada 01.10.2018 - 24.09.2020; plata sumei de 13,33 euro/pe zi întârziere începând cu data de 25.09.2020 şi până la data predării autoutilitarei marca x auto: x 18.480 având seria de identificare x sau pana la data achitării debitelor născute din contractul de credit nr. x încheiat între B. S.R.L. IFN si C. - CAB. DE AVOCAT împrumutat, reclamanta- denumita pe scurta A.- în calitate de GARANT al împrumutatului şi alţi 2 garanţi-persoane fizice C. şi D., dar nu mai mult decât valoarea bunului la data de 02.10.2017; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 8 din 25 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, acţiunea având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva pârâtei B. S.R.L. IFN, şi a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâta- reclamantă B. S.R.L. IFN împotriva reclamantei- pârâte S.C. A. S.R.L.; a respins, ca nefondată, cererea pârâtei- reclamante B. S.R.L. IFN de obligare a reclamantei- pârâte S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

3. Soluţia instanţei de apel

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 204 din 11 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 8 din 25 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă (dosar nr. x/2020).

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru stabilirea exactă a raporturilor juridice dintre părţile litigante, în funcţie de obiectul cererii de chemare in judecată.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a relevat consideraţii teoretice privind cazul de casare invocat şi, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, a susţinut, în esenţă, următoarele:

Asa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare in judecată, cât şi din motivele de apel, reclamanta din prezenta cauză şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 12 alin. (1) C. proc. civ.., de altfel, obligaţia executării obligaţiilor şi a exercitării drepturilor civile cu bună-credinţă şi potrivit ordinii publice si a bunelor moravuri fiind guvernata si in normele de drept civil material, aceasta incumbând atât persoanelor fizice, cat si celor juridice {potrivit art. 14. alin. (1) noul C. civ.) iar potrivit art. 15 C. civ.." nici un drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau păgubi pe altul intr-un mod excesiv si nerezonabil contra bunei credinţe. De asemenea, sunt incidente in materia abuzului de drept si dispoziţiile cuprinse in art. 1553 C. civ. " cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat sa ii repare, cu excepţia cazului in care dreptul este exercitat abuziv".

Recurenta-reclamantă susţine că motivarea mstantei de apel este în contradicţie cu motivarea din dosarul de insolvenţă - nr. 2900/86/2020/a3 al Curţii de Apel Suceava, care a lămurit pe deplin obligaţia reclamatei-recurente de a preda bunul pus gaj, intimata din prezenta cauza neavând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva recurentei.

Mai arată că, atât instanţa de fond cat si cea de apel îi stabilesc calitatea de garant, confundând cele doua notiuni, de garant cu gajist; or, raportat la prevederile C. civ. - gajul presupune un raport juridic accesoriu fata de obligaţia garantata cu privire la un bun concret determinat, ataşat executării obligaţiei, din valoarea căruia creditorul este îndreptăţit să îşi satisfacă creanţa in caz de neexecutare a obligaţiei de către debitor. Exercitarea gajului se limitează la bunul în cauză.

Iar fidejusiunea, presupune un raport juridic accesoriu faţă de obligaţia garantată, prin care o terţa persoana, alta decât debitorul obligaţiei garantată, îşi asumă răspunderea pentru executarea obligaţiei de către debitor, şi această răspundere se extinde asupra întregului activ, toate bunurile ce aparţin fidejusorului.

Faţă de aceste considerente, instanţa de apel avea obligaţia sa motiveze, în concret, daca acţiunea înregistrată pe dispoziţiile art. 12 C. proc. civ.. este întemeiată, daca suma solicitată ca şi pretenţii materiale este fondată, chestiunea legată de creanţa împotriva recurentei fiind lămurită şi clarificată în dosarul de insolvenţă, şi susţine recurenta că motivarea instanţei de apel este una superficială, cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă.

Apărarea în cauză

Intimata- pârâtă B. S.R.L., Bucureşti nu a formulat întâmpinare, în recurs.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei, la data de 10 iulie 2020, deci, după intrarea în vigoare a legii.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.., iar prin rezoluţia din 10 noiembrie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 20 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivul de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii, sau numai motive străine de natura pricinii.

Analizând criticile întemeiate de recurenta- reclamantă pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care pot fi invocate atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată, pe de o parte, că acestea exced controlului de legalitate specific acestei etape procesuale, iar, pe de altă parte, aspectele invocate de recurentă nu vizează lipsa motivării sau motive contradictorii, ori străine de natura pricinii, ci se solicită, în mare parte, reevaluarea stării de fapt, prin luarea în considerare a unor temeiuri de drept şi a soluţiei date în alt dosar, şi, astfel, rejudecarea cauzei pentru critici care nu ţin de legalitatea hotărârii, ci de aprecierea probatoriului şi situaţiei de fapt în cauză.

Înalta Curte aminteşte că, actualmente, coroborând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, cu dispoziţiile art. 498 alin. (1) C. proc. civ.., rezultă că, instanţa de recurs va putea casa hotărârea recurată pentru acest motiv numai în măsura în care lipsesc cu desăvârşire considerentele sau sunt prezente doar anumite considerente care nu au nicio legătură cu natura cauzei, considerente care din această perspectivă vor fi privite în continuare ca fiind echivalente cu nejudecarea fondului.

Or, în speţă, Înalta Curte subliniază că în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate motive care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi reevaluarea cauzei, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.

În realitate, prin intermediul acestor critici, recurenta-reclamantă contestă modul în care instanţa de apel a stabilit şi interpretat starea de fapt a litigiului, ori cele avute în vedere la stabilirea acestei situaţii de fapt, lucruri care nu vizează, aşa cum reiese din cererea de recurs, nelegalitatea deciziei atacate, ci numai netemeinicia acesteia.

De principiu, Înalta Curte subliniază faptul că un raţionament logico-juridic neconvingător poate conduce la o nemotivare/motivare necorespunzătoare, însă, în speţă, faptul că recurenta nu a agreat raţionamentul judecătorului din apel, nefiind în acord cu acesta, nu poate echivala cu o nemotivare/motivare necorespunzătoare. Se reţine că interpretarea într-o altă modalitate decât cea agreată de recurentă a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente nu echivalează cu absenţa motivării sau cu o motivare contradictorie, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În analiza deciziei recurate se constată că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conţinutul hotărârii judecătoreşti şi cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, motivarea hotărârii reprezentând o garanţie procesuală esenţială, întrucât instanţa de apel a expus argumentele de fapt şi de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecăţii.

Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de apel înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii recurentei-reclamante.

Astfel, Înalta Curte conchide faptul că modul în care au fost construite aceste critici nesocoteşte caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse şi analizate aspecte care vizează netemeinicia hotărârii atacate.

A motiva recursul presupune, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte găseşte a fi nefondate criticile formulate, nefiind incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., republicat, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 204 din 11 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.