Abandoned Appeal and Inadmissible Intervention Leave Sale-Price Restitution Claim Dismissed

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B., C. şi D. a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 3.941.529,13 USD cu titlu de debit principal, reprezentând partea din preţ achitată de către societatea reclamantă în baza antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/08.03.1994, formată din: 2.572.500 USD, suma efectiv achitată de către reclamantă în anul 1994; 1.369.029,13 USD, reprezentând actualizarea debitului principal cu indicele de inflaţie al dolarului, de 53,2 % pentru anii 1995-2013; obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.138.298,18 RON cu titlu de dobânda legală, calculată la suma de 11.096.214,3 RON (reprezentând contravaloarea în RON a sumei de 3.796.952,61 USD, sumă care, la rândul său, reprezintă valoarea debitului principal actualizat cu rata inflaţiei la data de 24.05.2011; cursul 1 dolar = 2,9224 RON), calculată de la data rezilierii antecontractului, 24.05.2011, până la data formulării prezentei cererii de chemare în judecată; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale până la plata efectivă a debitului principal; să se constate existenţa dreptului de retenţie al reclamantei cu privire la terenul situat în Bucureşti şos. x A, până la plata integrală a sumei de 3.914.529,13 USD la cursul BNR din ziua plăţii şi a dobânzii legale datorate până la data achitării efective a întregului debit; - obligarea pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1790 din 21 martie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B., C. şi D., fiind obligată reclamanta la plata către pârâte a sumei de 15.404 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1337A din 16 octombrie 2020 a respins apelul declarat de apelanta A. prin administrator judiciar provizoriu E. împotriva sentinţei civile nr. 1790 din 21 martie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B., C., D. şi intimatul-intervenient accesoriu F., ca nefondat; a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţia accesorie.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E. şi intervenientul F. au declarat recurs.

Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E..

Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta apreciază că decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât analiza instanţei de apel s-a raportat la verificarea uneia dintre condiţiile rezoluţiunii, cea a neexecutării parţiale a obligaţiei de plată a preţului, soluţia pronunţată fiind dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6444 din 1 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi a hotărârilor care au menţinut-o, motiv de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta arată că litigiul ce a avut ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare menţionat a început în anul 2001 şi a parcurs mai multe cicluri procesuale, fiind finalizat prin pronunţarea în anul 2000 a sentinţei civile nr. 6444 din 1 iulie 2008, devenită irevocabilă prin decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 19 noiembrie 2010.

În toate aceste hotărâri judecătoreşti s-a reţinut, ca argument pentru rezoluţiunea contractului, faptul că societatea A. nu ar fi achitat un rest de preţ în cuantum de 7.717.500 USD din totalul de 10.290.000 USD.

Astfel, pentru a pronunţa rezoluţiunea contractului, recurenta susţine că instanţele au reţinut o neexecutare parţială a obligaţiei de plată a preţului, statuând în mod expres faptul că rămăsese de achitat o sumă de 7.717.500 USD.

Hotărârea pronunţată în acest dosar a avut la bază susţinerile părţilor, preluate de instanţele de judecată care au stabilit situaţia de fapt pornind de la aceste afirmaţii exprese, care de altfel au fost menţinute pe parcursul unei perioade de 10 ani cât a durat litigiul în discuţie.

Faţă de aspectele menţionate, rezultă că intimatele au recunoscut suma de 2.572.500 USD.

Pronunţând rezoluţiunea parţială a antecontractului de vânzare din 1 martie 1994, reţinând că A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a ratelor de preţ convenite, neachitând suma de 7.717.500 USD din preţul total de 10.290.000 USD rezultă fără putinţă de tăgadă că instanţele au reţinut cu putere de lucru judecat neplata parţială doar pentru o suma de 7.717.500 USD.

Astfel, instanţele care au soluţionat litigiul ce a avut ca obiect rezoluţiunea contractului nu ar fi tranşat problema plăţii sumei pretinse în prezentul dosar, iar Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat o hotărâre care încalcă în mod vădit autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în aceste dosare, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Sub al doilea aspect, recurenta-reclamantă susţine că decizia instanţei de apel este rezultatul unei interpretări şi aplicări greşite a normelor de drept material referitoare la rezoluţiunea contractului şi restituirea prestaţiilor.

Se susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normelor care reglementează temeiul juridic al rezoluţiunii, reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic şi împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă, astfel încât se impune rezolvirea contractului şi restituirea prestaţiilor, motiv de casare care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De altfel, stabilind că reclamanta nu a probat susţinerile că a plătit autorului intimatelor suma în discuţie nu este lămurită nici situaţia de fapt din care derivă drepturile reclamantei, astfel că se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecarea fondului pricinii.

Recurentul-intervenient F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

La 26 martie 2021 intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să ia act de renunţarea la calea de atac exercitată de recurenta-reclamantă, conform hotărârii adunării creditorilor din 7 ianuarie 2021, publicată în BPI nr. 3221/22.02.2021.

De asemenea, s-a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a G. pentru recurenta-reclamantă şi să dispună anularea recursului reclamantei, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant.

Se mai invocă excepţia nulităţii recursului reclamantei şi respingerea recursului intervenientului ca neavenit, în temeiul art. 67 alin. (4) C. proc. civ., drept consecinţă a soluţiei pronunţate cu privire la recursul reclamantei, iar pe fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Recursul intervenientului F..

Recursul intervenientului F. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul apreciază că decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât analiza instanţei de apel s-a raportat la verificarea uneia dintre condiţiile rezoluţiunii, cea a neexecutării parţiale a obligaţiei de plată a preţului, soluţia pronunţată fiind dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6444 din 1 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi a hotărârilor care au menţinut-o, motiv de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens, se susţine că litigiul ce a avut ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare menţionat a început în anul 2001 şi a parcurs mai multe cicluri procesuale, fiind finalizat prin pronunţarea în anul 2000 a sentinţei civile nr. 6444 din 1 iulie 2008, devenită irevocabilă prin decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 19 noiembrie 2010.

În toate aceste hotărâri judecătoreşti s-a reţinut ca argument pentru rezoluţiunea contractului faptul că societatea A. nu ar fi achitat un rest de preţ în cuantum de 7.717.500 USD din totalul de 10.290.000 USD.

În concluzie, arată recurentul, pentru a pronunţa rezoluţiunea contractului, instanţele au reţinut o neexecutare parţială a obligaţiei de plată a preţului, statuând în mod expres faptul că rămăsese de achitat o sumă de 7.717.500 USD.

Hotărârea pronunţată în acest dosar a avut la bază susţinerile părţilor, preluate de instanţele de judecată care au stabilit situaţia de fapt pornind de la aceste afirmaţii exprese, care de altfel au fost menţinute pe parcursul unei periode de 10 ani cât a durat litigiul în discuţie.

Faţă de cele de mai sus, rezultă că intimatele au recunoscut suma de 2.572.500 USD.

Pronunţând rezoluţiunea parţială a antecontractului de vânzare din 01.03.1994, reţinând că A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a ratelor de preţ convenite, neachitând suma de 7.717.500 USD din preţul total de 10.290.000 USD rezultă fără putinţă de tăgadă că instanţele au reţinut cu putere de lucru judecat neplata parţială doar pentru o suma de 7.717.500 USD.

Instanţele care au soluţionat litigiul ce a avut ca obiect rezoluţiunea contractului nu ar fi tranşat problema plăţii sumei pretinse în prezentul dosar, iar Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat o hotărâre care încalcă în mod vădit autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în aceste dosare, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Sub al doilea aspect, recurenta-reclamantă susţine că decizia instanţei de apel este rezultatul unei interpretări şi aplicări greşite a normelor de drept material referitoare la rezoluţiunea contractului şi restituirea prestaţiilor.

Se susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normelor care reglementează temeiul juridic al rezoluţiunii, reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic şi împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă, astfel încât se impune rezolvirea contractului şi restituirea prestaţiilor, motiv de casare care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De altfel, stabilind că reclamanta nu a probat susţinerile că a plătit autorului intimatelor suma în discuţie nu este lămurită nici situaţia de fapt din care derivă drepturile reclamantei, astfel că se impune admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, la 10 mai 2021, recurentul-intervenient a formulat cerere de suspendare a cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea pronunţată de Înalta Curte la 23 septembrie 2021 cauza a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin cererea depusă la 2 decembrie 2021, intimata-pârâtă C. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar prin rezoluţia din 8 decembrie 2021 a fost stabilit termen de judecată la 17 martie 2022, în vederea discutării cererii de repunere pe rol şi, în subsidiar, pentru soluţionarea recursurilor.

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de intimata-pârâtă C., în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

Prin întâmpinarea formulată, la 26 martie 2021, intimata-pârâtă B. a solicitat să se ia act de renunţarea la calea de atac exercitată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar E., conform hotărârii adunării creditorilor din 7 ianuarie 2021, publicată în BPI nr. 3221/22.02.2021.

Prin încheierea pronunţată de Înalta Curte, la 23 septembrie 2021, cauza a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 14 ianuarie 2021, sub nr. x/2019/a3, contestatoarea E., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, B. şi C. a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal al Adunării Creditorilor debitoarei A. S.R.L. din 7 ianuarie 2021 prin care a solicitat instanţei anularea procesului-verbal menţionat, ca fiind nelegal.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2760 din 20 mai 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a admis contestaţia formulată de E., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L. în contradictoriu cu Directia de Venituri Buget Local Sector 2, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în Reprezentarea Administraţiei Sector 2 a Finanţelor Publice, C. şi B..

A anulat hotărârile adoptate în cadrul Adunării Creditorilor debitoarei A. S.R.L. din 7 ianuarie 2021, consemnate în procesul-verbal publicat în BPI nr. 3221/22.02.2021.

Prin decizia civilă nr. 1877 din 18 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de la 03.02.2022, a fost admis apelul declarat de apelanta C. împotriva sentinţei civile nr. 2760 din 20 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

Admite în parte contestaţia.

Respinge contestaţia având ca obiect hotărârea adunării creditorilor din data de 07.01.2021 privind punctul 2 de pe ordinea de zi.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Obligă intimata A. S.R.L. prin administrator judiciar să plătească apelantei suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că trebuie menţinută soluţia de admitere a contestaţiei în ceea ce priveşte hotărârea adunării creditorilor de la punctul 1 de pe ordinea de zi, respectiv de anulare a hotărârii de denunţare a contractului de asistenţă juridică invocat în cauză, şi că se impune schimbarea soluţie în sensul respingerii contestaţiei cât priveşte hotărârea creditorilor referitoare la punctul 2 de pe ordinea de zi, prin care s-a decis renunţarea A. S.R.L. la recurs în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte, va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar E. declarat împotriva deciziei civile nr. 1337/A din 16 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Referitor la recursul intervenientului F., Înalta Curte a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Textul de lege evocat îşi găseşte aplicare şi în situaţia în care partea pentru care s-a intervenit în proces a formulat cererea de apel sau de recurs peste termenul legal ori calea de atac este anulată ca netimbrată, neregulat introdusă sau nemotivată, deoarece apelul sau recursul exercitat peste termen, anulat ca netimbrat sau nul este considerat că nu există.

În cauză, s-a constatat că F. are calitatea de intervenient accesoriu, în favoarea reclamantei A. S.R.L. prin administrator judiciar E..

Cum în cauză s-a luat act de renunţarea recurentei-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar E. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1337/A din 16 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nu poate fi concepută o continuare de către intervenient a activităţii procesuale în faţa instanţei de control judiciar, fără ca partea în favoarea căreia a intervenit să fi învestit în mod legal instanţa cu judecarea recursului său.

Această situaţie, ce determină sancţiunea respingerii recursului ca neavenit, este impusă, în mod evident, de caracterul accesoriu al intervenţiei care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziţie procesuală de susţinere a părţii în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenţie.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. şi va respinge ca neavenit recursul declarat de recurentul-intervenient F. împotriva deciziei civile nr. 1337/A din 16 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar E. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1337/A din 16 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B., C. şi D..

Respinge ca neavenit recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu F. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.