Pension authority's refusal to credit military railway service annulled; benefits under Law No. 309/2002 upheld.
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the pension authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's ruling that annulled the contested decision and ordered the authority to issue a new decision recognizing the claimant’s entitlement to benefits under Law No. 309/2002 for the periods of military service performed with C.F.R. (railways) units, effective 1 September 2002. The dispute arose from the pension authority’s refusal to grant those benefits, arguing that only units belonging to the Ministry of Interior’s General Directorate of the Labor Service qualified under the law, while the claimant served in military railway units during 1953–1956. The decisive legal basis was the court’s rejection of that formalistic distinction, holding that denying benefits based solely on the hierarchical subordination of the military unit would create inequitable, discriminatory treatment of persons who performed identical work during military service, thereby affirming the lower court’s interpretation of Article 1 of Law No. 309/2002.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Pension authority's refusal to credit military railway service annulled; benefits under Law No. 309/2002 upheld: 309/2002 for the periods of military service performed with C.F.R. (railways) units, effective 1 September 2002. The dispute arose from the pension authority’s refusal to grant those benefits, arguing that only units belonging to the Ministry of Interior’s General Directorate of the Labor Service qualified under the law, while the claimant served in military railway units during 1953–1956. The decisive legal basis was the court’s rejection of that formalistic distinction, holding that denying benefits based solely on the hierarchical subordination of the military unit would create inequitable, discriminatory treatment of persons who performed identical work during military service, thereby affirming the lower court’s interpretation of Article 1 of Law No. 309/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2004, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 1360 din 13 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în funcția de lucrător C.F.R., ceea ce îl îndreptățește la acordarea calității de beneficiar al prevederilor legii menționate.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 162 din 19 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, la emiterea unei noi hotărâri care să constate că în perioadele 2 decembrie 1953 - 19 septembrie 1954; 10 martie 1955 - 10 iulie 1955; 3 martie 1956 - 5 noiembrie 1956, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 al Legii nr. 309/2002, fiind îndreptățit la drepturile specifice, începând cu 1 septembrie 2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj.
În motivare, pârâta a susținut, în esență că, în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar, ca specialist, în unități militare de căi ferate, care nu fac parte din fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai unitățile care au aparținut Ministerului de Interne - Direcția Generală a Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de reclamant.
Critica este neîntemeiată.
Din copia livretului militar prezentat de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a prestat muncă la C.F.R., în cadrul mai multor eșaloane și brigăzi C.F.R. și la U.M. 04669, în perioadele reținute de prima instanță.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 162 din 19 martie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.