Defendants' appeals against insolvency liability ruling quashed as inadmissible; Court of Appeal judgment final.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, la 17 februarie 2021 sub nr. x/2020/a1, creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice Sectorului 2 Bucureşti a chemat în judecată pârâţii A. şi B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i oblige la suportarea pasivului debitoarei S.C. C. S.R.L., în cuantum de 114.855 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 3232 din 9 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice Sectorului 2 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 2 a Finanţelor Publice, care a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii.

Prin decizia nr. 1733 din 1 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 2 A FINANŢELOR PUBLICE împotriva sentinţei civile nr. 3232 din 9 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a obligat intimaţii-pârâţi la plata pasivului S.C. C. S.R.L., în cuantum de 114.855 RON.

Împotriva acestei decizii, pârâţii B. şi A. au formulat cereri de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, pentru rejudecarea apelului formulat de către Direcţia Generală Regională Bucureşti a Finanţelor Publice,

La termenul din 17 martie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia nr. 1733 din 1 noiembrie 2021, definitivă, prin care, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 2 A FINANŢELOR PUBLICE împotriva sentinţei civile nr. 3232 din 9 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a obligat intimaţii-pârâţi la plata pasivului S.C. C. S.R.L., în cuantum de 114.855 RON, cererea introductivă de instanţă, fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Legea 85/2014, "Hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel", iar art. 9 prevede "Curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul sindic, după caz. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Tot în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În speţă, autorul căii de atac a solicitat cenzurarea unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-pârâtă B. şi recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 1733 din 1 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-pârâtă B. şi recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 1733 din 1 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAŢIEI SECTOR 2 A FINANŢELOR PUBLICE.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.