Bank vault theft damages claim: recourse annulled as un-stamped due to failure to pay judicial duty

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 octombrie 2016 pe rolul Tribunalului Argeş, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi Sucursala Piteşti-Argeş a B. S.A., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie obligate pârâtele să-i plătească suma de 619.000 RON, reprezentând contravaloare bani şi bunuri sustrase din caseta de valori închiriată conform contractului nr. x/24.06.2013.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350 şi art. 2196 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 80 din 6 martie 2017 a Tribunalului Argeş a fost declinată competenţa materială funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 508 din 6 iulie 2017 a Tribunalului Specializat Argeş s-a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Civilă, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Curţii de Apel Piteşti, în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa nr. 175/F- C. civ. din 13 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 396 din 4 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Sucursala Piteşti.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât reclamantul A., cât şi pârâta B. S.A..

Prin decizia nr. 35/A-C din 25 ianuarie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 396 din 4 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleaşi sentinţe, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a înlocuit doar considerentele instanţei de fond din cadrul paginii 3 paragraful 6, prin care s-a reţinut că "simplul fapt al dispariţiei bunurilor conduce la concluzia că pârâta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător această obligaţie", cu următoarele considerente: simplul fapt al deschiderii căsuţei de valori de către o altă persoană decât reclamantul şi fără acordul acestuia conduce la concluzia că pârâta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător această obligaţie.

A menţinut în rest sentinţa apelată.

A obligat pe intimatul-reclamant A. să achite apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitată de către apelanta-pârâtă.

Împotriva deciziei nr. 35/A-C din 25 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecata în recurs şi în apel.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul a arătat că, plecând de la art. 2196 C. civ., se poate aprecia că răspunderea băncii trebuie antrenată în momentul în care s-a dovedit că nu şi-a respectat obligaţia contractuală de a asigura o încăpere adecvată şi sigură, punându-se în pericol în acest fel integritatea casetei de valori.

Totodată, a susţinut că răspunderea băncii este condiţionată de neîndeplinirea obligaţiei asumate, iar, dacă s-ar interpreta în altă modalitate, s-ar putea aprecia, încă de la încheierea contractului, că banca nu va răspunde în niciunfel.

Or, o asemenea concluzie, apreciază recurentul, este absurdă atâta timp cât, în schimbul asigurării casetei, se plătea o chirie lunară. Dacă ar fi fost nevoie de îndeplinirea unor alte condiţii pentru antrenarea răspunderii prestatorului (băncii), ar fi trebuit să se încheie un alt tip de contract. Contractul nr. x/24.06.2016 reflectă voinţa părţilor şi modalitatea în care au ales sa răspundă una faţă de cealaltă.

Recurentul a arătat că nu este de acord cu faptul că se poate antrena răspunderea băncii doar în cazul în care ar fi îndeplinită o condiţie pe care aceasta nu şi-a însuşit-o, respectiv certitudinea prejudiciului. Scutirea de la sarcina dovedirii cuantumului prejudiciului se regăseşte în formularea pe care legiuitorul a înţeles să o folosească la art. 2196 C. civ. " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .răspunde faţă de client pentru asigurarea unei încăperi adecvate şi sigure, precum şi pentru integritatea casetei".

Este evident că nu se poate dovedi întinderea prejudiciului în modalitatea impusă de motivarea deciziei recurate. Nu se poate accepta ipoteza potrivit căreia banca a închiriat căsuţe de valori care sunt golite prin diferite mijloace şi partenerului contractual i se aduce la cunoştinţă că nu poate fi despăgubit pentru ca nu a putut să dovedească valoarea bunurilor depozitate în respectivele casete.

În opinia recurentului, interpretarea textului legal trebuie făcută în modalitatea următoare: dacă reiese din probatoriu că banca şi-a îndeplinit obligaţia, nu va răspunde, indiferent de valoarea bunurilor depozitate în casetă. Mai mult decât atât, cel care pretinde că banca nu şi-a îndeplinit obligaţia şi că în acest fel a fost prejudiciat, poate răspunde la rândul său, în cazul de faţă culpa băncii fiind evidentă.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile expuse de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi nu vizează nelegalitatea deciziei recurate, ci netemeinicia acesteia, precum şi netemeinicia sentinţei primei instanţe. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În cuprinsul raportului, s-a reţinut în sarcina recurentului-reclamant obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.897,5 RON, raportat la valoarea solicitată prin cerere, respectiv 619.000 RON, şi faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

După întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea din 10 noiembrie 2021, în condiţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a fost dispusă comunicarea acestuia părţilor, în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

La termenul din 16 martie 2022, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că recursul nu a fost timbrat, deşi recurentul a fost înştiinţat prin comunicarea raportului întocmit în cauză asupra obligativităţii legalei timbrări cu 4897,5 RON, iar acesta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 35/A-C din 25 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 35/A-C din 25 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2022.