Rent default claim inadmissible as cassation because mere reiteration of appeal grounds and challenge to fee proportionality lack specific illegality

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI a chemat în judecată pârâta SC A. S.A. pentru suma totală de 87328,74 EURO din care: 63.872,64 EURO la cursul BNR din ziua efectuării plăţii reprezentând chirie restantă pentru perioada 04.2016 - 07.10.2016; 12.774,55 EURO la cursul BNR din ziua efectuării plăţii reprezentând TVA restant pentru perioada 04.2016 - 07.10.2016; 10.179,52 EURO la cursul BNR din ziua efectuării plăţii reprezentând majorări chirie pentru perioada 04.2016 - 07.10.2016; 502,03 EURO la cursul BNR din ziua efectuării plăţii reprezentând majorări TVA pentru perioada 04.2016 - 07.10.2016; prevederea in dispozitivul hotărârii ca: - majorările de întârziere pentru neplata chiriei, conform art. 5.2 din contract sunt de 0.2% pentru fiecare zi de întârziere - restul majorărilor de întârziere sunt calculate în conformitate cu Legea nr. 210/2005 si O.U.G. nr. 39/2010, Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală; majorările de întârziere se vor calcula până la achitarea debitului principal, inclusiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul Municipiul Bucureşti a formulat cerere precizatoare faţă de cererea iniţială prin care a înţeles să majoreze cuantumul pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 142.337,84 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţi.

Prin sentinţa civilă nr. 754 din 14 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul MUNICIPIUL BUCURESTI, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca neîntemeiată, şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 16.413,08 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, prin care a solicitat modificarea integrală a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducerea cheltuielilor de judecată acordate prin apelată.

Prin decizia civilă nr. 1619 A din 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva sentinţei civile nr. 754 din 14 martie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC A. S.A..

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamantul MUNICIPIUL BUCURESTI a declarat recurs.

După un scurt istoric al cauzei şi o succintă prezentare a situaţiei de fapt, în argumentarea recursului, se arată că, în speţă, instanţa de apel, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a pronunţat o hotărâre cu încălcare sau aplicarea greşită a nremelor de drept material, respectiv a prevederilor legale cuprinse în art. 1270 C. civ.

Astfel, potrivit art. 24 din contract, locatorul îşi rezerva dreptul, iar locatarul a fost de acord să se modifice contractul conform hotărârilor emise de CGMB, în ceea ce priveşte adaptarea clauzelor contractuale conform prevederilor acestor acte normative.

Societatea a acceptat încă de la semnarea contractului posibilitatea modificării, chiar şi unilaterală, a clauzelor contractuale (inclusiv a clauzei referitoare la contravaloarea chiriei), cu condiţia ca modificarea să privească strict aducerea contractului în acord cu hotărârile emise de CGMB.

Or, în considerarea motivelor ce au stat la baza întocmirii referatului nr. x/11.11.2011 (ce a stabilit un tarif preferenţial al chiriei datorită existenţei unor raporturi contractuale preexistente intre Municipalitate şi societate), iar, ulterior ca urmare a încetării acestor relaţii contractuale, contractul trebuia adaptat pentru a reflecta noua realitate de fapt.

Referatul nr. x/11.05.2016 de modificare a tarifului îndeplineşte rigorile contractului astfel cum au fost stabilite la art. 24 şi nu face decât să aducă preţul contractului la valoarea stabilită în anexa nr. 4 a HCGMB nr. 32/2007 pentru imobilul din Aleea x sector 3.

Modificarea tarifului a fost comunicată locatarului încă din data de 31.03.2016, prin adresa nr. x a Direcţiei Contracte, prin care i s-a adus la cunoştinţa faptul că, având în vedere finalizarea contractului x/1996, prevederile anexei nr. 3 nu mai pot fi aplicabile, astfel prevederile din anexa nr. 4 din HCGMB nr. 32/2007 se vor aplica în mod corespunzător.

A mai precizat apelantul că se impune reducerea cheltuielilor de judecată acordate prin decizia recurată, acestea fiind vădit disproporţionate raportat la complexitatea cauzei şi faţă de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care litigiul a fost soluţionat la primul termen de judecată, în cauză s-a administrat doar proba cu înscrisuri, iar problemele de drept dezlegate nu au caracter complex.

În subsidiar, a solicitat să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată acordate prin decizia recurată, acestea fiind vădit disproporţionate raportat la complexitatea cauzei.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacte şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulate.

La 25 martie 2020, intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare şi recurs incident.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă pârâta A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul incident, pârâtă A. S.A. a invocat incidenţa motivelor de recurs reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În argumentarea recursului incident, a susţinut, în esenţă, încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., precum şi faptul că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină referitor la reducerea cheltuielilor de judecată de către instanţa de apel.

Solicită admiterea recursului incident, casarea deciziei recurate sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată acordate pârâtei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Municipiul Bucureşti a depus întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea acestuia.

Recurenta-pârâtă A. S.A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 10 noiembrie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept invocat (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În susţinerea recursului, reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL a invocat formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor din cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs şi de apel formulate de aceleaşi parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curţii de Apel Bucureşti spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

Un ultim aspect invocat de către recurentul-reclamant îl constituie modul de aplicare a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, acordate în apel, raportat la complexitatea cauzei.

Se apreciază că verificarea cuantumului cheltuielilor de judecată prin prisma dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi verificarea dovezii plăţii acestora presupune examinarea aspectelor ce ţin de temeinicia modului de soluţionare a acestui capăt de cerere accesoriu, procedură care excedează controlului de legalitate specific recursului.

Susţinerile recurentului nu constituie critici care privesc greşita aplicare a normelor de drept substanţial, ci privesc exercitarea dreptului de apreciere al instanţei de apel asupra cuantumului onorariului avocaţial, respectiv asupra probelor, aspecte care ţin de temeinicia hotărârii şi nu de legalitatea acesteia.

Se are în vedere Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Astfel cum s-a statuat prin această decizie, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, se apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâta A. S.A., este de reţinut că, potrivit art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., dacă recursul principal (în speţă recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL) este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, recursul incident rămâne fără efect.

Astfel, în condiţiile în care soluţia este aceea de anulare a recursului declarat de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de pârâta A. S.A. apare ca fiind rămas fără efect, în raport cu prevederile menţionate.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata recursul incident declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind rămas fără efect, conform art. 491 coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Constată ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2022.