Trade Register Amendment: Inadmissibility of Cassation Appeal Against Appellate Judgment in Excluded Art. 26/1990 Matters

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Prin cererea înregistrată la 25 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. în calitate de administrator al societăţii B. S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, solicitând să se constate încălcarea dreptului procesual al părţii, de a-i fi soluţionată cererea depusă la Biroul Unic al ORC-TB sub nr. x/23.07.2018 de radiere din Registrul Comerţului, atât a erorii materiale comise la înmatriculare, privind limitarea la doi ani a exercitării funcţiei de administrator, cât şi a menţiunilor privind dizolvarea ilegală a recurentei, cerere fondată pe corectarea erorii de către Tribunalul Bucureşti prin încheierea din 10 mai 2012, în dosarul x/2012 privind admiterea contestaţiei la executare a H. 19450/2011, şi întemeiată pe procedura din Legea 26/1990 [art. 25; (5) "Oficiul registrului comerţului va efectua radierea. În acest scop, instanţa va comunica oficiului registrului comerţului hotărârea judecătoreasca, în copie legalizată, cu menţiunea rămânerii irevocabile", coroborat cu Directiva 2009/101/CE, art. 3: (7) "în cazul unei neconcordanţe între cele publicate şi conţinutul dosarului, textul care a făcut obiectul unei publicări nu poate fi opus terţilor": art. 10: (2) "Limitările competenţelor conferite organelor societăţii conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt opozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate". Totodată, casarea deciziei civile nr. 368/R/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, pe motivele de nelegalitate prevăzute de lege, constatarea nulităţii absolute a Certificatul constatator nr. x din 20 iulie 2018, cerere fondată pe conţinutul mai multor informaţii dăunătoare microîntreprinderii ETC, inclusiv că s-ar afla în stare de "dizolvare judiciară" începând din februarie 2018, bazat pe hotărâri judecătoreşti contradictorii care încalcă autoritatea lucrului judecat la 10 mai 2012, in dosarul instanţei de executare nr. x/2012.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.

Prin sentinţa civilă nr. 1201 din 21 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi precizată formulată de reclamantul A. în calitate de administrator al societăţii B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul şi OFICIUL REGISTRUL COMERTULUI DE PE LANGA TRIBUNALUL Bucureşti, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 21 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a declarat apel reclamantul A., în calitate de administrator al societăţii B. S.R.L. Bucureşti, solicitând admiterea cererii de apel, anularea sentinţei atacate, în baza excepţiei de nelegalitate de ordine publică, prin încălcarea autorităţii de lucru judecat în prima teză a dispozitivului Hotărârii - încheiere executorie din 10 mai 2021, dată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2012, pronunţată pe procedura prevăzută de legiuitor la art. 25 din Legea nr. 26/1990.

Prin decizia civilă nr. 1239/2021 din 28 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 21 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI PRIN OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1239/2021 din 28 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, societatea B. S.R.L. a declarat recurs.

După o scurtă prezentare vizând obiectului acţiunii deduse judecăţii şi "lista probelor care fondează recursul", recurenta susţine, în esenţă, că prin hotărârea atacată, fără invocarea elementelor de drept obligatorii din dreptul intern şi comunitar, incidente cauzei, instanţa de judecată a încălcat normele de procedură prevăzute de legiuitor la art. 4 C. proc. civ. şi în Legea nr 31/1990, art. 197 alin. (4) şi art. 229 alin. (1), care ocrotesc un interes public definit în principiile Constituţiei, cât şi în dreptul Uniunii Europene, ca fiind dreptul fundamental la libertatea de a desfăşura o activitate ştiinţifică bazată pe libera iniţiativă.

În opinia recurentei, nerespectarea normelor menţionate atrage sancţiu­nea nulităţii absolute, conform art. 174 alin. (2) şi art. 178 coroborat cu art. 246 alin. (1) şi art. 247 C. proc. civ.

Mai arată că respingerea apelului s-a bazat atât pe o eroare materială contrară legii şi realităţii exprimate în Certificatul constatator din 15 noiembrie 2019, cât şi pe o eroare procedurală de inter­pretare, aşa cum demonstrează Proba P6 redată în cuprinsul cererii de recurs.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Se reţine că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Se constată că prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel cum a fost modificată şi precizată, reclamantul A. în calitate de administrator al societăţii B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei ORC-TB la radierea menţiunii privind dizolvarea societăţii B. S.R.L. şi radierea menţiunii cu privire la mandatul administratorilor în sensul de a se redacta:

"că aceştia sunt numiţi pe o perioadă de doi ani, mandatul acestora fiind reînnoit în mod automat, fără alte formalităţi, cu perioade succesive de doi ani, ca excepţia cazului în care Adunarea Generală decide altfel".

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care curtea de apel a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1201/21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI prin OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI, sentinţă prin care a fost respinsă acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.

Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului:

"Tribunalul va judeca de urgenţă recursul în camera de consiliu".

Totodată, Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede la art. 7:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Se reţine prioritatea analizării excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1239/2021 din 28 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1239/2021 din 28 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2022.