Inadmissibility of main intervention in appeal without express consent of all original parties in insolvency auction dispute

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2020 la data de 16 martie 2020, A. S.R.L., reprezentată de B., reprezentată de C., în calitate de reprezentant permanent al administratorului persoană juridică, în contradictoriu cu D.., în calitate de administrator judiciar al E. S.A., comitetul creditorilor E. S.A. - în reorganizare - format din: F. S.A., G. S.R.L., H. S.A., I. S.A., J. S.A., în temeiul art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a formulat contestaţie împotriva măsurilor administratorului judiciar, prin care în mod netemeinic şi nelegal a dispus descalificarea A. S.R.L. privind oferta înscrisă la licitaţia organizată în data de 06.03.2020 pentru valorificarea activului imobiliar "K.", solicitând anularea, în parte, a procesul-verbal de descalificare nr. x/06.03.2020, în ceea ce priveşte măsura descalificării A. S.R.L.; să constate că, faţă de măsura legală şi temeinică de descalificare a L. S.R.L., A. S.R.L. este singurul ofertant calificat la licitaţie; subsecvent admiterii primelor două capete de cerere, să anuleze procesul-verbal de licitaţie nr. x din 06 martie 2020 şi să oblige administratorul judiciar să încheie un proces-verbal de licitaţie în care să o declare câştigătoare a licitaţiei pentru un preţ egal cu oferta, respectiv la preţul de pornire al licitaţiei, în valoare de 33.595.000 euro.

De asemenea, în temeiul art. 59 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 a formulat şi a depus cerere de suspendare a procedurii de valorificare a activului imobiliar "K.", compus din teren intravilan în suprafaţă totală de 62.491 mp, cu construcţii industriale şi anexe a acestor construcţii, situat în Bucureşti, B-dul x nr. 2, sector 6 (fosta M.), până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii.

Prin sentinţa civilă nr. 2960 din 6 august 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de către contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. E. S.A. şi cu intimaţii D.., F. S.A., G. S.R.L. - MEMBRU AL COMITETULUI, H. S.A. - MEMBRU AL COMITETULUI CREDITORILOR, I. S.A. - MEMBRU AL COMITETULUI CREDITORILOR, J. S.A. şi L. S.R.L.

A respins capetele de cerere privind constatarea de către instanţă a calităţii contestatoarei de unic ofertant calificat la licitaţie şi obligarea administratorului judiciar la încheierea unui proces-verbal de licitaţie în care să declare contestatoarea câştigătoare, ca inadmisibile.

A respins celelalte capete de cerere ale contestaţiei formulate de contestatoarea A. S.R.L., astfel cum au fost precizate, ca neîntemeiate.

A obligat contestatoarea să plătească administratorului judiciar D.. suma de 28.790,27 RON, onorariu avocat.

Împotriva sentinţei primei instanţe, contestatoarea A. S.R.L. a declarat apel.

Prin încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de intervenţie principală formulată de petenta N. în apel.

Împotriva acestei încheieri, N. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, în vederea rejudecării admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie.

În motivarea recursului, recurenta expune situaţia de fapt şi susţine că încheierea recurată este nelegală, în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta arată că respingerea cererii de intervenţie principală formulată a fost determinată de faptul că A. S.R.L. s-a opus acestei cereri.

Sub un prim aspect, recurenta apreciază că, în ciuda opoziţiei A. S.R.L., sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 62 alin. (3) Cod procedură civilă, raportat la faptul că celelalte părţi nu s-au opus, iar poziţia apelantei nu poate fi valorificată atât timp cât este în contradicţie cu un asociat ce deţine 50% din cota de participare la beneficii şi pierderi.

Astfel, potrivit recurentei, o societate este tributară voinţei asociaţilor şi nu poate avea poziţionări contrare acesteia.

Sub un al doilea aspect, recurenta susţine că instanţa de apel nu s-a raportat şi la faptul că cererea de intervenţie principală formulată respectă condiţiile de formă impuse de C. proc. civ., la faptul că a demonstrat existenţa unui interes legitim, născut, actual, personal şi determinant în promovarea acestui demers legal, respectiv la faptul că există o legătură între cererea sa şi obiectului litigiului dedus judecăţii.

În raport de prevederile art. 61 Cod procedură civilă, recurenta apreciază că, în cauză, condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de intervenţie în interes propriu sunt îndeplinite.

Astfel, interesul său în prezenta cauză este dat de calitatea de asociat şi, totodată, de creditor al societăţii apelante, fiind evident că intrarea în patrimoniul apelantei a imobilului duce la o sporire a valorii societăţii.

Totodată, recurenta susţine că, în calitate de asociat şi finanţator al apelantei, urmăreşte apărarea unui drept propriu, tinzând să îşi conserve un drept patrimonial, ca urmare a admiterii cererii de intervenţie şi a admiterii cererii de chemare în judecată, drepturile apelantei fiind valorificate, producându-se o mărire a patrimoniului acestei părţi, cu consecinţe financiare directe în favoarea N..

Mai precizează recurenta că, separat de dreptul său de a valorifica creanţele deţinute, prin prezenta cerere, intenţionează să prevină un prejudiciu generat de indisponibilizarea sumelor înaintate pentru finanţarea acestui demers.

În concluzie, recurenta consideră că pentru asigurarea posibilităţii de a asigura apărarea dreptului său de creanţă, este necesară admiterea în principiu a cererii de intervenţie principale, care este formulată în directă legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 61 şi urm., art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.., precum şi pe orice alte prevederi legale invocate anterior ori aplicabile în cauză, în vederea justei soluţionări a cererii.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei E. S.A. la 10 februarie 2022, intimatei J. S.A. la 9 februarie 2022, intimatei A. S.R.L. la 10 februarie 2022, intimatei SNGN I. S.A. la 11 februarie 2022, intimatei O. S.R.L. la 10 februarie 2022, intimatei G. S.R.L. la 15 februarie 2022, intimatei H. S.A. la 11 februarie 2022, intimatei F. S.A. la 11 februarie 2022 şi intimatei D.., administrator judiciar al E. S.A. la 10 februarie 2022 .

Intimata D.., administrator judiciar al E. S.A. a depus întâmpinare la 8 martie 2022, prin care a solicitat amendarea recurentei în temeiul art. 12 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 187 pct. 1 lit. a) şi art. 190 C. proc. civ., precum şi respingerea, ca nefondat, a recursului, la care a anexat înscrisuri.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei prin poştă electronică la 9 martie 2022 .

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil, se impune a se arăta că, deşi recurenta a invocat în susţinerea cererii şi motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea cererii nu a expus critici care vizează încălcarea sau aplicarea greşită de către instanţa de apel a normelor de drept material, ci încălcarea prevederilor art. 61 şi a art. 62 alin. (3) C. proc. civ., aşadar a normelor de procedură. Aceste critici se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi efectuată analiza acestora.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent dacă aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.

O primă critică invocată de recurent în susţinerea acestui motiv de recurs vizează faptul că instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 61 şi art. 63 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 62 Cod procedură civilă, "(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. (2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

Cererea de intervenţie principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva părţilor iniţiale, prin care un terţ solicită introducerea sa în proces, pentru a i se recunoaşte sau stabili un drept propriu.

Reiese, aşadar, că legiuitorul a stabilit că, pentru a fi admisă în principiu o cerere de intervenţie principală, aceasta trebuie să fie formulată, in limine litis, în faţa primei instanţe, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, iar în apel, admisibilitatea, în principiu, a acesteia este condiţionată de existenţa unui acord expres al părţilor în acest sens.

În lipsa acordului expres al părţilor în apel, cererea de intervenţie principal apare ca inadmisibilă.

În raport de prevederile mai sus enunţate, reiese că în mod legal curtea de apel a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie principală formulată de N., reţinând că apelanta- contestatoare A. S.R.L. şi-a exprimat în mod expres poziţia de respingere a formulării unei astfel de cereri în apel.

Argumentul recurentei în sensul că opoziţia apelantei nu poate fi valorificată, în condiţiile în care deţine calitatea de asociat cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi în cadrul A. S.R.L. de 50%, iar societatea nu poate avea o poziţie contrară voinţei asociaţilor, nu poate fi reţinut.

Înalta Curte arată că deţinerea de către recurentă a calităţii de asociat majoritar în cadrul societăţii A. S.R.L. nu reprezintă o critică de nelegalitate, personalitatea juridică a unei societăţi fiind distinctă de personalitatea juridică a asociaţilor sau a acţionarilor săi.

Mai mult decât atât, în acest cadru procesual nu poate fi verificat modul în care s-a format voinţa societăţii A. S.R.L. cu privire la opunerea la formularea cererii de intervenţie principală în apel.

Înalta Curte mai reţine că, întrucât a constatat că nu este îndeplinită condiţia existenţei acordului tuturor părţilor, în mod corect instanţa de apel nu a mai analizat condiţiile prevăzute de art. 61 C. proc. civ., critica de nelegalitate invocată de recurentă sub acest aspect fiind străină de considerentele instanţei de apel ce au justificat soluţia atacată.

Totodată, Înalta Curte urmează a respinge cererea de amendare a recurentei, cât timp aceasta nu a făcut decât să uzeze de o cale de atac reglementată de lege, iar intimata D.., administrator judiciar al E. S.A., nu a dovedit că ar fi urmărit un alt scop decât acela de reformare a încheierii. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

Faţă de considerentele ce preced, potrivit art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta N. împotriva încheierii de şedinţă din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2022.