Inadmissibility of appeal against final revision decision in labor dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, rendering the lower court’s decision final and unchallengeable. The dispute arose from an appeal filed against a decision that had previously dismissed a revision request concerning a labor classification judgment, where the appellant argued their work duties fell into a higher hazard category despite inconsistent treatment of colleagues. The decisive legal basis for the inadmissibility was the statutory exclusion of appeals against final judgments in labor and social security disputes initiated after February 15, 2013; because the original judgment in the labor conflict was final and not subject to appeal under the specific provisions governing such cases, the subsequent decision on the revision request was also final and could not be challenged via appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final revision decision in labor dispute: Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la 24 martie 2020, sub nr. x/2020, A. a solicitat, în contradictoriu cu Societatea Energetică Electrica S.A. şi cu Sindicatul Liber Energetica Nucleară 90, revizuirea deciziei civile nr. 295 din 9 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.
Prin decizia civilă nr. 214/CM din 28 septembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată.
Prin memoriul de recurs, recurentul afirmă că activitatea şi locul său de muncă se încadrează în grupa I de muncă şi că instanţele au decis în sensul încadrării în această grupă a activităţii altor colegi ai săi.
Intimata Electrica S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea căii de atac formulate.
Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil.
Prin încheierea din 3 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:
Recursul vizează decizia civilă nr. 214/CM din 28 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia a I-a civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de A. în contradictoriu cu Societatea Energetică Electrica S.A. şi cu Sindicatul Liber Energetica Nucleară 90, împotriva deciziei civile nr. 295 din 9 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs a fost soluţionată o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Aşa fiind, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, raportat la cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Se constată că decizia care a format obiectul cererii de revizuire deciziei civile nr. 295 din 9 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014 a fost pronunţată în apel în cadrul unui litigiu de muncă, fiind incidente prevederile 483 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 214 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Aşadar, decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de o instanţă de apel şi, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:
"sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".
În considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., rezultă că şi decizia nr. 214/CM din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire formulată de către A., este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.
Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 513 alin. (5) şi ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 214/CM din 28 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a I-a civilă, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2022.