Conflict of jurisdiction between civil and administrative appellate sections in compensation claims against public authorities

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Cabinet Medical Veterinar A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A. şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Brăila, achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, perioada fiind 16.12.2019 -24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, considerând că ANSVSA refuză a soluţiona favorabil cererea pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ.

Prin sentinţa civilă nr. 59/2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 308/2021 a Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti. A fost respinsă cererea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A. şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Brăila, ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr. 308/2021 a Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, a declarat recurs reclamanta Cabinet Medical Veterinar A. care a fost înregistrat la secţia de contencios administrativ si Fiscal a Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2021, la 17.08.2021.

La termenul din 18.11.2021 instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi, pe care a admis-o prin decizia nr. 1123 din 25.11.2021 şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II - a Civilă a Curţii de Apel Galaţi.

În esenţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 59/2021, Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2021, iar prin sentinţa recurată s-a stabilit, de asemenea, competenţa secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal a Tribunalului Brăila prin raportare la sentinţa Curţii de Apel Galaţi, stabilindu-se astfel caracterul civil al cauzei.

Totodată, instanţa a reţinut că faţă de împrejurarea că în primă instanţă cauza a fost soluţionată de secţia mixtă (comună) a Tribunalului Brăila ca fiind de natură civilă, secţiei a II-a civilă îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă la data de 8 decembrie 2021.

La termenul de judecată de la 12 ianuarie 2022, Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civilă, invocate de recurent şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, în calitate de persoană vătămată în drepturile conferite de lege, a arătat că s-a adresat pârâtei cu o notificare, ce reprezintă o veritabilă plângere prealabilă şi care este în acelaşi timp şi o procedură administrativă prealabilă obligatorie, dorind ca, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/204, să fie soluţionat diferendul dintre părţi. A mai arătat reclamanta că autoritatea refuză nejustificat să soluţioneze cererea de acordare a sumei de 10.000 RON/lunar, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004. Reclamanta a apreciat că răspunsul ANSVA, ce conţine refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea sa, este un act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce poate fi contestat în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Totodată, instanţa a reţinut că prima instanţă de fond a constatat, prin sentinţa civilă nr. 59/06.04.2021, că reclamantul se plânge de refuzul instituţiei publice de a-şi îndeplini o obligaţie prevăzută de legiuitor, respectiv de a plăti suma stabilită lunar, în favoarea beneficiarilor de contracte de concesiune încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019. A mai arătat că verificarea şi aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzută la art. IV din Legea nr. 263/2019 este de competenţa direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, situaţie în care, raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Ulterior cauza a fost soluţionată de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Brăila, o secţie mixtă, care a reţinut că obiectul cererii îl formează refuzul autorităţii de a soluţiona favorabil cererea reclamantei şi pretenţii în cuantum de 70.000 de RON. De asemenea, instanţa a reţinut dispoziţiile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 117/2020 şi Legea nr. 236/2019.

Faţă de aceste menţiuni, Curtea a reţinut că obiectul principal al cererii vizează refuzul nejustificat al autorităţii de a soluţiona cererea reclamantei iar plata sumei de 70.000 de RON este obiectul secundar al cererii de chemare în judecată. În consecinţă, potrivit art. 123 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa competentă poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.

Astfel fiind, Curtea a constatat că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Brăila a soluţionat cererea de chemare în judecată, în aplicarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Galaţi nu este competentă să soluţioneze calea de atac formulată împotriva sentinţei civile nr. 319/23.06.2021, competenţa aparţinând secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi.

În consecinţă, Curtea a apreciat că instanţa superioară competentă să soluţioneze calea de atac este cea specializată în materia corespunzătoare celei care a pronunţat sentinţa de fond, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, prin urmare, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea acestei secţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Galaţi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, aceste prevederi legale desemnând şi existenţa unui conflict negativ de competenţă în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti în considerarea prevederilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii specializate ale Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi secţia a II-a Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce şi cel puţin una dintre acestea este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna dintre secţiile aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat".

Înalta Curte reţine, prin raportare la dispoziţiile legale mai sus evocate şi ţinând seama de considerentele deciziei nr. 17/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, că noţiunii de competenţă materială procesuală i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale.

Înalta Curte reţine, aşadar, că noţiunea de competenţă materială include şi competenţa specializată, situaţie în care aceasta din urmă se supune regimului competenţei materiale, atât sub aspectul caracterului de ordine publică al normei, cât şi al dreptului invocării din oficiu a excepţiei de necompetenţă specializată, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 59 din 6 aprilie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că reclamantul se plânge de refuzul instituţiei publice de a-şi îndeplini o obligaţie prevăzută de legiuitor, respectiv de a plăti suma stabilită lunar, în favoarea beneficiarilor de contracte de concesiune încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, iar verificarea şi aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzută la art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019 este de competenţa direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, situaţie în care, raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Prin urmare, dezînvestirea Curţii de Apel s-a efectuat în favoarea Tribunalului Brăila, secţia specializată în materia contenciosului administrativ.

La Tribunalul Brăila, la primul termen de judecată din 16 iunie 2021, instanţa a reţinut că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, niciuna dintre părţi nu a invocat necompetenţa materială procesuală a acestei instanţe, iar în partea introductivă a sentinţei civile nr. 308 din 16 iunie 2021, instanţa a reţinut că pe rol se află judecarea cauzei în materia contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că neinvocarea excepţiei necompetenţei materiale procesuale în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ. în faţa Tribunalului Brăila are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite.

Prin urmare, excepţia necompetenţei nu mai putea fi invocată din oficiu de către Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în calea de atac a recursului, aceasta fiind stabilită în mod definitiv de către prima instanţă, care a soluţionat litigiul în complet specializat în materia contenciosului administrativ.

Totodată, se constată că, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond (par. 164).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în speţă, secţia de contencios administrativ şi fiscal rămâne competentă să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către secţia a II-a Civilă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2022.