Competence conflict in enforcement challenge resolved by assigning jurisdiction to the court that authorized forced execution

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub numărul x/2021 la data de 23.04.2021, contestatoarea Societatea A. a formulat în contradictoriu cu intimatele Societatea B. S.R.L. şi C. S.R.L. contestaţie la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 şi nr. 120/2016 aflate pe rolul B.E.J. D., prin care a solicitat să se constate intervenirea prescripţiei în cursul executării silite şi, în consecinţă, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate şi toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripţiei, precum şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6870/13.07.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, s-a dispus disjungerea contestaţiilor, apreciind că nu există o legătură suficientă pentru a justifica judecarea acestora împreună şi astfel s-a format dosarul nr. x/2021, având ca obiect contestaţia la executare formulată în dosarul de executare nr. 14/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 10307/01.11.2021 pronunţată în dosarul x/2021 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar instanţa de executare este stabilită prin art. 651 C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, instanţa a constatat că în cauză, astfel cum rezultă din adresa emisă de BEJ, cererea de executare a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. la data de 22.01.2015 şi privea pe debitoarea E. S-a dispus executarea prin înfiinţarea popririi asupra terţului poprit A. şi, întrucât acesta nu s-a conformat obligaţiilor legale, s-a solicitat şi obţinut validarea popririi.

Instanţa a mai reţinut că, întrucât executarea terţului poprit s-a realizat în cadrul aceluiaşi dosar, instanţa de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, respectiv instanţa de la sediul debitorului principal, potrivit art. 650 C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 22.01.2015.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Bârlad

La termenul de judecată din 25.01.2022, Judecătoria Bârlad a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 177 din 9 februarie 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Judecătoria Bârlad a reţinut că la data de 22.01.2015, intimata Societatea B. S.R.L. a formulat cerere de executare silită, ce a fost depusă la executorul judecătoresc prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Contractul de arendare înregistrat sub nr. x/17.07.2013 înregistrat sub nr. x/05.08.2013 la Primăria Tutova, jud. Vaslui, modificat prin actul adiţional nr. x/17.07.2013 autentificat sub nr. x/17.07.20113 la B.N.P.A.F. şi G., investit cu formula executorie prin încheierea de şedinţă din data de 23.12.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul x/1014, împotriva debitoarei E..

În aceste împrejurări, instanţa a arătat că a fost deschis dosarul de executare silită nr. x/2015 pe rolul B.E.J. D., iar la data de 05.08.2015 a fost emisă către contestatoarea Societatea A. S.R.L. adresa de înfiinţare a popririi asupra tuturor sumelor datorate debitoarei E.

Prin sentinţa civilă nr. 2398/2015 din 19.10.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Bârlad s-a validat poprirea înfiinţată de creditoarea Societatea B. S.R.L. la data de 05.08.2015 în dosarul de executare nr. 14/2015, asupra sumelor de bani datorate sau pe care le va datora în viitor terţul poprit Societatea A. debitoarei, până la concurenţa sumei de 25.545,29, la care se vor adăuga penalităţile de întârziere şi cheltuielile de executare calculate până la data plăţii efective.

Totodată, instanţa a reţinut că urmare a cererii formulate de B.E.J. D. în cadrul aceluiaşi dosar de executare nr. 14/2015, prin încheierea din data de 29.12.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a încuviinţat executarea silită împotriva terţului poprit A.. Întrucât sesizarea organului de executare s-a efectuat la data de 22.01.2015, în temeiul art. 3 din Legea nr. 76/2012 şi art. 24 şi art. 664 C. proc. civ., cererea privind contestaţia la executare este guvernată de dispoziţiile C. proc. civ., în vigoare la data sesizării organului de executare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare", iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Totodată, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 20/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021 şi pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru Soluţionarea Recursului în Interesul Legii s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Ca urmare, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Bârlad, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect contestaţie la executare.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cu care "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior evocate, rezultă că soluţionarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite revine instanţei de executare.

În speţă, instanţa supremă reţine că Judecătoria Sectorului 1 a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc-D. privind pe creditoarea B. S.R.L şi pe debitoarea A., prin încheierea din Camera de Consiliu de la 29.12.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016. Prin această încheiere s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2398/19.10.20152015 pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2015.

Întrucât cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare, rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze incidentele procedurale ce se pot ivi în cursul executării silite.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite a titlului executoriu, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a devenit instanţa de executare în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că dosarul nr. x/2021 are ca obiect contestaţie la executare dispusă în dosarul execuţional nr. x/2015 al Biroul Executorului Judecătoresc D., cererea formulată de contestatoarea A. constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, situaţie în care competenţa de soluţionare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de executare.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2022.