Negative conflict of jurisdiction over labor claim by judge against tribunal: territorial competence under special impartiality rules for judicial officers

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22 iunie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Timiş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să-i plătească, cu titlu de despăgubiri băneşti, suma reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale lunare încasate şi cele cuvenite şi datorate, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON, aferentă perioadei 09.04.2015-30.11.2015 şi o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON, aferentă perioadei 01.12.2015-24.07.2016, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă fiecărei sume, începând cu data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1231/02.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu, şi în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Timiş, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a reţinut că potrivit art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii." iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Totodată, instanţa a reţinut că deşi reclamanta are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Timiş, aceasta nu are şi domiciliul în raza Tribunalului Timiş, pentru a se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Tribunalul Bihor a reţinut ca în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 127 alin. (1), dat fiind faptul că reclamanta este judecător în cadrul Tribunalului Timiş şi are domiciliul în municipiul Reşiţa, astfel încât în temeiul art. 269 Codul muncii şi art. 208 - 210 din Legea nr. 62 din 2011, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Caraş-Severin, cauza nefiind aşadar de competenţa instanţei la care reclamanta îşi desfăşoară activitatea. În consecinţă, faţă de împrejurarea că reclamanta are domiciliul în municipiul Reşiţa, jud. Caraş-Severin, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Caraş-Severin.

La termenul de judecată din 20 ianuarie 2022, Tribunalul Caraş-Severin a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către reclamant prin Note de Şedinţă, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 38/20.01.2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut că trebuie ţinut cont de decizia nr. 271 din 29 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, potrivit căreia în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) de la o instanţă, trebuie avută în vedere nu numai instanţa la care funcţionează acesta, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.

În consecinţă, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Bihor şi Tribunalul Caraş-Severin, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv drepturi salariale, solicitate de reclamantă, în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Timş.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează competenţa facultativă de soluţionare a litigiilor în care părţile au calitatea de judecător sau de instanţă de judecată, fie că sunt reclamanţi sau pârâţi.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, în cazul cererii introduse de către un judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau împotriva unei instanţe de judecată, competenţa de soluţionare aparţine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, "competenţa facultativă are caracter de noutate în legislaţia procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient şi mai energic decât cel al strămutării procesului, legea creând un drept al părţii de a proceda la alegerea unei alte instanţe pentru soluţionarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanţe superioare spre a se pronunţa asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparţialitate şi de obiectivitate necesar soluţionării cauzelor în conformitate cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială".

Prin dispozitivul aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale s-a stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluţie care a fost reflectată în alin. (2)1 al art. 127 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Timiş, instanţă din cadrul Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie funcţionează Tribunalul Caraş-Severin, competent să soluţioneze litigiul, astfel că instanţa competentă să judece cauza se stabileşte în raport de noţiunea extinsă pe care Curtea Constituţională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând şi instanţa de judecată, în scopul asigurării imparţialităţii obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bihor, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Caraş-Severin, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Oradea, învecinată Curţii de Apel Timişoara.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2022.