Inadmissibility of appeal against final decision rejecting annulment of arbitral award under pre-amendment procedural law

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 156.377,69 USD, precum şi a dobânzii legale calculată la valoarea debitului restant, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa arbitrală nr. 14 din 15 martie 2019, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active; a fost admisă în parte cererea de arbitrare, fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 125.667,09 USD şi 25.822 USD, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei principale, calculate pentru perioada 15.01.2015-18.06.2018, precum şi dobânda legală suplimentară aferentă sumei de 125.667,09 USD, până la momentul plăţii efective; a fost obligată pârâta la plata sumei de 96.637,48 RON, reprezentând cheltuieli de arbitrare.

Împotriva sentinţei arbitrale, B. a formulat acţiune în anulare, înregistrată la data de 10.09.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost trimis dosarul secţiilor civile ale Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale formulată de reclamanta B., ca neîntemeiată.

La data de 25.02.2021, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă,

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata C.. a formulat cerere de recurs incident şi întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii.

Recurenta B. a formulat întâmpinare şi răspuns la întâmpinare.

Intimata C.. a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei B..

Pe baza recursului, a recursului incident, a întâmpinărilor şi a răspunsurilor la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil, iar recursul incident rămas fără efect.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect sentinţa civilă nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale formulată de reclamanta B..

Instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la 01.02.2017, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei civile nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Astfel, se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. împotriva sentinţei civile nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Totodată, instanţa supremă constată că în raport de prevederile art. 491, coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de recurenta C. este rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta B. împotriva sentinţei civile nr. 38F din 25 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă., ca inadmisibil.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2022.