Mortgage contract dispute: appeal annulled for failure to specify grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 noiembrie 2015, pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., prin Sucursala Botoşani, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- constatarea şi anularea clauzelor abuzive inserate la art. 2.1 şi art. 2.3 din contractul de credit ipotecar HL nr. x din 31 martie 2008 şi art. III din Condiţiile generale de creditare;

- stabilizarea, respectiv îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - Leu, la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării acestuia;

- denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar, conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională;

- revenirea la dobânda negociată la data semnării contractului, de 5,15% pe an, şi restituirea dobânzii încasate necuvenit;

- restituirea comisionului de acordare a creditului de 2% din valoarea totală a contractului în sumă de 1.686,40 CHF, achitat la data semnării acestuia.

Reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 4 din Legea 193/2000, art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, art. 75, 76 şi 77 din Codul consumatorului şi art. 966-970 C. civ. de la 1864.

Prin încheierea din 31 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, având în vedere dispoziţiile art. 59-60 C. proc. civ., precum şi solicitarea reclamanţilor, s-a dispus introducerea în cauză şi citarea numiţilor D. şi E., în calitate de garanţi ipotecari ai creditului, acordat în baza contractului x din 31 martie 2008, care face obiectul litigiului.

Prin sentinţa nr. 795 din 28 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, s-a admis, în parte, acţiunea introductivă şi, în consecinţă, s-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei contractuale privind perceperea comisionului de acordare a creditului, pârâta fiind obligată să restituie reclamanţilor suma de 1.686,40 CHF, în echivalentul RON, la cursul oficial al B.N.R., din data plăţii, precum şi dobânda legală, calculată începând cu data achitării comisionului, respectiv 2 aprilie 2008, şi până la data restituirii, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 13/2011.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, restul pretenţiilor deduse judecăţii.

De asemenea, pârâta a fost obligată să restituie reclamanţilor suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.

2. Împotriva acestei hotărârii atât reclamanţii A. şi B., cât şi pârâta C. S.A., prin Sucursala Botoşani, au declarat apel.

Prin decizia nr. 371 din 19 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, au fost respinse, ca tardiv, apelul reclamanţilor şi, ca nefondat, apelul pârâtei.

3. Împotriva acestei decizii reclamanţii A. şi B. şi chematul în garanţie D. au declarat recurs, iar prin decizia nr. 1378 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă calea extraordinară de atac formulată, decizia atacată fiind casată, în parte, şi trimisă cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului reclamanţilor.

În esenţă, în considerentele deciziei de casare s-a reţinut că apelul reclamanţilor a fost declarat la 10 august 2017, înăuntrul termenului de apel prevăzut de lege, având în vedere că, din conţinutul dovezilor de înmânare, hotărârea primei instanţe a fost comunicată acestora la 12 iulie 2017, iar, în raport cu dispoziţiile art. 468 alin. (1) C. proc. civ., apelul putea fi declarat până la 12 august 2017.

Aşadar, fiind nesocotite prevederile art. 468 C. proc. civ., cu privire la determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de declarare al apelului, decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, la 5 noiembrie 2019, sub dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 5 decembrie 2019 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată, a instituţiei de credit F. S.A., pe lângă G., succesoare a C. S.A.

Prin decizia nr. 58 din 27 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a procuratorului D. şi, în consecinţă, a fost anulat apelul reclamanţilor, ca fiind formulat de o persoană ce nu justifică calitatea de reprezentant convenţional.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de intimata F. S.A. privind cheltuielile de judecată.

5. Împotriva acestei deciziei la 2 aprilie 2020, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, fără indicarea temeiului de drept, solicitând, în esenţă, admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În susţinerea recursului, reclamanţii au învederat că prin decizia atacată, apelul acestora a fost soluţionat pe excepţie, în sensul anulării, cu motivarea că este formulat de o persoană care nu justifică calitatea de reprezentant.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, recurenţii susţin că, din considerentele deciziei atacate, rezultă că apelul este formulat şi însuşit de către A. şi B., iar, în faţa instanţei de prim control judiciar, a fost prezent la fiecare termen de judecată reclamantul A. căruia nu i-a fost pus în vedere să recunoască sau nu calitatea de reprezentant a numitului D..

Prin întâmpinarea depusă la 2 iunie 2021, intimaţii D. şi E. au solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre judecare instanţei de apel.

La 7 iunie 2021, a depus întâmpinare şi intimata G. S.A., prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, prin raportare la dipoziţiile art. 486 şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a procuratorului D..

Recurenţii-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte, la 16 august 2021, prin care au solicitat, în esenţă, înlăturarea apărărilor formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 decembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă nu şi-au exercitat acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 8 martie 2022.

La termenul din 8 martie 2022, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

În cauză, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu au indicat motivul de nelegalitate în temeiul căruia solicită casarea deciziei recurate, iar criticile formulate nu fac posibilă încadrarea în motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, prin criticile formulate recurenţii prezintă situaţia litigiului şi susţin că apelul este formulat şi însuşit de către reclamanţi, iar, în faţa instanţei, a fost prezent la fiecare termen de judecată reclamantul A. căruia instanţa de apel nu i-a pus în vedere să recunoască sau nu calitatea de reprezentant a numitului D..

În motivarea soluţiei de anulare a apelului reclamanţilor ca fiind formulat de o persoană care nu justifică calitatea de reprezentant convenţional, instanţa de apel a reţinut că la dosar nu a fost depusă dovada de reprezentant a procuratorului D. pentru declararea căii de atac, fiind încălcate dispoziţiile art. 83 alin. (1) şi 85 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 211 şi 252 alin. (1) C. civ.

Astfel, din prezentarea situaţiei litigiului şi a faptului că apelul a fost însuşit de apelanţi, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că lipseşte dovada de reprezentant a procuratorului D., se constată că recurenţii nu formulează critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate, prin care să arate greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de strictă interpretare. Totodată se reţine că în calea de atac a apelului nu a existat nicio însuşire a apelului formulat de reclamanţi prin mandatar pentru a putea acoperi neregularitatea procedurală.

Prin urmare, criticile recurenţilor nu se pot încadra în niciunul din motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce reprezintă o nemotivare a căii extraordinare de atac.

Simpla invocare a unor critici nu conduce de plano la incidenţa unui motiv de recurs, ci trebuie indicate motive privind argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

Înalta Curte constată că recurenţii nu au indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 58 din 27 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 58 din 27 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2022.