Inadmissibility of appeal against denial of annulment of health insurance arbitral award under 2010 procedural law

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin acţiunea arbitrală înregistrată la 3 decembrie 2013 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate- C.M.R. - C.F.R. - C.M.D.R, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la înregistrarea, în vederea decontării, a facturilor emise de reclamantă, în cuantum de 16.997,36 RON, aferente lunilor septembrie - decembrie 2010, reprezentând contravaloarea a 40% din medicamentele compensate, eliberate pensionarilor cu venituri din pensii sub 700 de RON/lună.

În drept, reclamanta a invocat Contractul - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aprobat prin H.G. nr. 262/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Hotărârea arbitrală 112 din 04.02.2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul C.N.A.S. - C.M.R. - C.F.R. - C.M.D.R a admis cererea de arbitrare, a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău la primirea şi înregistrarea, în vederea decontării, a facturilor în cuantum de 16.997,36 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, reprezentând contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

2. Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat acţiune în anulare în temeiul art. 608 alin. (1) lit. g) şi h) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 40 lit. e) şi g) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Acţiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înaintat la 19 aprilie 2021, secţiilor civile.

3. Dosarul a fost repartizat şi înregistrat la 20 aprilie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa nr. 68F din 11 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de pârâtă împotriva hotărârii arbitrale nr. 112 din 04.02.2016, pronunţate Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în dosarul nr. x/2013, ca neîntemeiată.

4. Împotriva acestei sentinţe la 8 iunie 2021, pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) şi lit. h) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată dacă nu cuprinde locul pronunţării ori dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

Recurenta arată că, referitor la dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod nelegal că noţiunea de "locul pronunţării" nu trebuie să se regăsească expres în dispozitiv sau în altă parte a hotărârii, fiind suficientă menţiunea în practica că hotărârea a fost pronunţată la sediul Comisiei Centrale de Arbitrai din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a Colegiul Medicilor din Romania-Colegiul Farmaciştilor din Romania-Colegiul Medicilor Dentişti din Romania.

Potrivit recurentei, dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. sunt dispoziţii imperative, iar invocarea locului pronunţării hotărârii arbitrale este un element obligatoriu, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 2004 privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi aprobat prin Decizia nr. 98 din 05.02.2004 a C.N.A.S.

De asemenea, recurenta consideră că hotărârea arbitrală încalcă prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., întrucât s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 2366/C din 21 iulie 2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate, potrivit cărora hotărârea poate fi comunicată părţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării ei. Recurenta menţionează că hotărârea arbitrală a fost pronunţată la 4.02.2016, iar comunicarea acesteia către Casa de Asigurări de Sănătate Buzău s-a efectuat la 8.05.2020.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 24 iunie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 decembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Intimata-pârâtă a formulat la 22.12.2021 punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care a susţinut, în esenţă, că recursul este admisibil în principiu.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 8 martie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva sentinţei civile nr. 68/F din 11 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Având în vedere că litigiul are ca obiect contestarea unei hotărâri pronunţate în procedura arbitrajului, normele incidente sunt cele prevăzute în Cartea a IV - a intitulată "Despre Arbitraj" din C. proc. civ.

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare" iar, conform art. 25 alin. (1) din acelaşi cod "procesele în curs de judecată precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, legiuitorul a stabilit regula potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului.

În cauză, data începerii procesului este data sesizării tribunalului arbitral, 3 decembrie 2013, fiind astfel aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 545 din 03.08.2012, modificată prin Legea nr. 72 din 2013.

Potrivit art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data pornirii procesului, în situaţia în care curtea de apel admite acţiunea, va anula hotărârea arbitrală şi va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze sau spre rejudecare tribunalului arbitral.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale evocate rezultă că hotărârea curţii de apel, prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Modificarea dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. adusă prin Legea nr. 17 din 2017, potrivit căreia "hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului", nu este incidentă în cauză potrivit art. 27 C. proc. civ., întrucât este ulterioară datei începerii procesului.

De asemenea, conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului" iar, potrivit art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Din analiza dispoziţiilor legale evocate şi în considerarea faptului că prin sentinţa recurată s-a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, rezultă că aceasta are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în vigoare la data pornirii procesului.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs întrucât se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinţei nr. 68/F din 11 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva sentinţei nr. 68/F din 11 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2022.