Validity of cassation appeal requiring specific grounds of illegality rather than mere repetition of factual arguments
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the Municipality of Târgu-Jiu against the Court of Appeal’s decision dismissing its appeal, thereby leaving the first-instance judgment in force which ordered the municipality to pay approximately 580,000 RON in damages, interest, and legal costs to the public transport concessionaire. The dispute centered on the municipality's failure to timely pay monthly subsidies required for public transport services under a concession agreement, with the municipality arguing that the claim was procedurally null and that delays were justified by budgetary rules and the operator's unpaid debts. The decisive legal basis was the procedural requirement that a cassation appeal must strictly rely on grounds of illegality defined by Article 488 of the Civil Procedure Code; because the municipality merely reiterated its lower-court arguments regarding factual motivation and contractual defenses without identifying specific violations of law by the appellate court, the Court applied the sanction of nullity under Articles 486, 489, and 496 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 1530 C. civ, art. 466 alin. (1) C. proc. civ, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 273/2006, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ; Validity of cassation appeal requiring specific grounds of illegality rather than mere repetition of factual arguments: The dispute centered on the municipality's failure to timely pay monthly subsidies required for public transport services under a concession agreement, with the municipality arguing that the claim was procedurally null and that delays were justified by budgetary rules and the operator's unpaid debts. The decisive legal basis was the procedural requirement that a cassation appeal must strictly rely on grounds of illegality defined by Article 488 of the Civil Procedure Code; because the municipality merely reiterated its lower-court arguments regarding factual motivation and contractual defenses without identifying specific violations of law by the appellate court, the Court applied the sanction of nullity under Articles 486, 489, and 496 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court applied this provision as the procedural and substantive basis to annul the cassation appeal due to the nullity caused by the failure to invoke valid grounds for case-taking.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 martie 2022
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la 08 februarie 2019, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta societatea A. S.A. a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Tg-Jiu, Primarul Municipiului Tg-Jiu, Consiliul Local al Municipiului Tg-Jiu, la plata a sumei de 612.941,64 RON, din care suma de 222.254,75 RON achitată necuvenit de unitate, suma de 11.808,20 RON reprezentând daune-interese conform temeiurilor emiterii măsurii nr. 8 din Dispoziţia obligatorie nr. CRR -AIF-2286/04.10.2018, întocmite în urma inspecţiei economico-financiară efectuată la reclamantă şi suma de 378.878,69 RON daune-interese calculate pentru întârzierea plăţii subvenţiei conform temeiurilor emiterii măsurii nr. 9 din Dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF-2286/04.10.2018.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuitelor de judecată.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 194 şi următoarele C. proc. civ.
Prin notele de şedinţă depuse la 02.07.2019 reclamanta a precizat că acţiunea sa în pretenţii se întemeiază în drept şi pe dispoziţiile art. 1164, art. 1165, art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 1530 C. civ.
Prin încheierile de şedinţă din 04.06.2019 şi 22.10.2019 s-au admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Tg-Jiu şi a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Tg Jiu, şi în consecinţă s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane care nu au calitate procesuală pasivă.
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 30.07.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II a civilă, s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta UAT Municipiul Târgu-Jiu la plata către reclamantă a sumei de 580.123,33 RON, din care 218.685,71 RON cu titlu de sume nedatorate constând în penalităţi întârziere, suma de 11.623,29 RON, cu titlu de daune interese, dobânda legală remuneratorie aferentă sumelor nedatorate de la data efectuării plăţii nelegale la data de 30.09.2018 şi suma de 349.814,33 RON cu titlul de daune-interese pentru plata cu întârziere a subvenţiei.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.406 RON, cheltuieli de judecată.
2. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta UAT Municipiul Târgu-Jiu, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă iar, în subsidiar, reţinerea spre rejudecare şi respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 27 din 26.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâtă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 466 alin. (1) C. proc. civ. şi menţiunea inexactă din cuprinsul sentinţei în privinţa căii de atac deschise părţii interesate.
Totodată, s-a reţinut că de la data comunicării hotărârii începe să curgă termenul de 30 de zile pentru exercitarea apelului.
3. Pârâta UAT Municipiul Târgu-Jiu a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia nr. 351/2021 din 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul pârâtei ca nefondat.
4. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta UAT Municipiul Târgu-Jiu în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în totalitate a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recurenta prezintă istoricul cauzei, reiterează situaţia de fapt şi redă considerentele deciziei recurate precum şi dispoziţiile art. 1164, art. 1165, art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1516 şi art. 1530 C. civ., care nu au făcut obiectul analizei instanţei de apel.
În susţinerea recursului, pârâta reia criticile din apel privind nemotivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată, respectiv faptul că reclamanta nu a indicat şi nici nu a dezvoltat legătura dintre normele de drept precizate ulterior şi cererea de chemare în judecată, sub sancţiunea nulităţii.
Recurenta arată că instanţa nu a analizat apărările privind nemotivarea acţiunii, întrucât contractele încheiate cu reclamanta au avut la bază alte prevederi decât cele invocate în notele de şedinţă iar, instanţa de apel nu a cercetat legătura dintre normele de drept precizate şi acţiunea introductivă.
Potrivit recurentei prevederile C. proc. civ. sunt clare în ceea ce priveşte nemotivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, atrăgând nulitatea acesteia, spre deosebire de motivarea în drept care poate face obiectul calificării instanţei.
Or, recurenta a subliniat tocmai lipsa motivelor de fapt care în accepţiunea instanţei de apel ar conduce la nulitatea cererii de chemare în judecată.
În continuare, recurenta susţine că şi în situaţia neindicării unui temei de drept pertinent care să aibă legătură cu cauza intervine sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată.
Recurenta consideră că instanţele de fond nu au analizat motivele pentru care a fost achitată cu întârziere subvenţia în condiţiile în care UAT Tg. Jiu avea obligaţia de a stabili bugetul de venituri şi cheltuieli aferent fiecărui an astfel încât să-şi acopere obligaţiile de finanţare a serviciului public local şi să pună în aplicare obiectivele de politică salarială.
În ceea ce priveşte suma la care a fost obligată, recurenta consideră că nu ar fi datorată dacă s-ar fi constatat că reclamanta datora majorări de întârziere şi în ceea ce priveşte contractul de concesiune nr. x din 05.07.2013 potrivit art. 1241 din Codul de procedură fiscală
Potrivit recurentei, UAT Municipiul Târgu Jiu nu putea acorda subvenţia în termenele invocate, atât timp cât nu erau respectate regulile bugetare prevăzute la art. 14 alin. (2), (3), (4) şi (5) şi 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, întârzierile fiind impuse de fapt de culpa reclamantei.
De asemenea, recurenta invocă şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) lit. c) şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 273/2006 privind imposibilitatea achitării la termen a subvenţiei.
Recurenta consideră că daunele interese în cuantum de 349.814,33 RON, pe care a fost obligată să le achite nu sunt dovedite.
În aprecierea recurentei, intimata-reclamanta ar fi trebuit să conteste Decizia nr. CRR-AIF-2286 din 04.10.2018, pe care o consideră total neîntemeiată.
La 10 noiembrie 2021, au formulat întâmpinare intimata-reclamantă societatea A. S.A., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu şi Primarul Municipiului Târgu Jiu, prin care au solicitat, în esenţă, admiterea căii de atac.
5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 septembrie 2021 iar, prin rezoluţie, s-a fixat termen de judecată la 8 martie 2022.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.
În cauză, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a invocat formal motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât recursul declarat conţine o reluare integrală a criticilor din calea de atac devolutivă care nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate, întrucât nu relevă greşita aplicare a normelor de drept de către instanţa de apel.
Instanţa de prim control judiciar, confirmând sentinţa primei instanţe, a reţinut că tribunalul şi-a expus raţionamentul juridic şi a răspuns aspectelor de fapt şi de drept supuse dezbaterii judiciare, a analizat condiţiile răspunderii civile contractuale, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1270, art. 1530, art. 1489 alin. (1) din C. civ., art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011.
În acest sens, instanţa de apel a răspuns criticilor pârâtei privind nemotivarea cererii de chemare în judecată, reţinând că, la primul termen de judecată de la tribunal, reclamanta şi-a precizat temeiul de drept.
Critica privind fundamentarea greşită a acţiunii a fost respinsă de instanţa de apel, întrucât prima instanţă a analizat pretenţiile din perspectiva contractului de concesiune nr. x din 05.07.2013 şi a dispoziţiilor art. 1530, art. 1489 şi art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011.
Faptul că acest contract a fost încheiat în temeiul unor prevederi legale care nu au fost nici invocate de parte şi nici analizate de instanţă, nu este de natură să afecteze valabilitatea demersului judiciar al reclamantei, care nu a solicitat anularea ori constatarea nulităţii contractului.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că neachitarea de către reclamantă la termen a redevenţei nu conduce la admiterea apelului şi respingerea pretenţiilor reclamantei, întrucât părţile nu au prevăzut în contractul de concesiune sancţiunea pentru neplata la termen, fiind datorată doar dobânda moratorie legală.
Şi în ceea ce priveşte achitarea cu întârziere a subvenţiei lunare pentru transportul public către reclamantă, instanţa de apel a reţinut culpa pârâtei care a stat în pasivitate deşi, potrivit prerogativelor contractuale, ar fi trebuit să întreprindă toate demersurile conferite de contract şi nu numai, pentru ca delegatul să-şi respecte obligaţiile, inclusiv în ceea ce priveşte depunerea documentaţiei necesare plăţii subvenţiei.
Astfel, reiterarea prin recurs a criticilor din apel privind nemotivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată prin neindicarea şi nedezvoltarea legăturii dintre normele de drept precizate ulterior şi cererea de chemare în judecată, care au primit o dezlegare din partea instanţei de apel în sensul celor evocate, nu reprezintă o motivare a recursului potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare.
De asemenea, criticile privind majorările de întârziere pe care reclamanta le datorează potrivit art. 1241 din Codul de procedură fiscală, neachitarea de către reclamantă a redevenţei la termen, întârzierea la plata subvenţiei lunare privind transportul public, respectarea regulilor bugetare şi nedovedirea daunelor interese şi cele privind obiecţiunile la proba expertizei, nu sunt veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii atacate, deoarece nu critică argumentele reţinute de instanţa de apel ci se rezumă la a reitera motivele din apel.
Totodată, aceste critici ale recurentei nu reprezintă altceva decât trimiteri la situaţia de fapt şi o reinterpretare a probelor administrate de instanţele de fond, aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectului controlului de legalitate al instanţei de recurs.
Prin urmare, criticile formulate de recurentă trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei de respingere a apelului pârâtei, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, sub aspectul nerespectării regulilor de drept.
Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de prim control judiciar prin respingerea apelului formulat şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.
Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Târgu Jiu, reprezentată prin Primar, B., împotriva deciziei nr. 351/2021 din 27 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Târgu Jiu, reprezentată prin Primar, B., împotriva deciziei nr. 351/2021 din 27 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2022.