Inadmissibility of accessory intervention by an original party in a revision proceeding under Art. 61(1) C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

La data de 07.06.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrată, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. - moştenitoare a defunctului B. împotriva deciziei civile nr. 1606 din data de 22.03.2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-intervenient C. - moştenitor al defunctului B. şi intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Prin decizia civilă atacată cu prezenta cale extraordinară de atac, instanţa de apel, în complet de divergenţă a admis apelurile formulate de apelanta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţelor civile nr. 2665 din data de 09.05.2019 şi nr. 3916/27.06.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu apelanţii-reclamanţi C. şi B. (decedat), prin moştenitori C. şi A.; a schimbat în parte sentinţele civile nr. 2665/09.05.2019 şi nr. 3916/27.06.2019, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta să plătească reclamantului C. indemnizaţia lunară aferentă perioadei 1 iulie 2012- octombrie 2016, pentru calitatea de strămutat recunoscută pentru perioada 10.10.1954 - decembrie 1989, potrivit Decretului-lege nr. 118/1990, indemnizaţie actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală, calculată de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii lunare şi până la plata efectivă; a obligat pârâta să plătească reclamantului B., prin moştenitori, indemnizaţia lunară aferentă perioadei 1 iulie 2012- octombrie 2016, pentru calitatea de strămutat recunoscută pentru perioada 10.10.1954- decembrie 1989, potrivit Decretului-lege nr. 118/1990, indemnizaţie actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală, calculată de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii lunare şi până la plata efectivă; a respins în rest pretenţiile, ca neîntemeiate; a păstrat dispoziţiile sentinţei civile nr. 3916/27.06.2019 referitoare la majorarea şi plata onorariului de expert, a respins cererea apelantului-reclamant C. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Prin motivele cererii de revizuire, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta-reclamantă A. solicită admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererilor de apel formulate de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţelor civile nr. 2665/09.05.2019 şi nr. 3916/27.06.2019, cu consecinţa menţinerii acestora din urma şi admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecata, în ceea ce priveşte pretenţia formulata de B. şi obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

La data de 28.06.2021, prin Serviciul Registratură al Curţii, a depus la dosar întâmpinare intimatul-reclamant-intervenient C., prin care a precizat că este de acord cu cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 1606/22.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă şi pentru alte cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 formulată de reclamanta A..

De asemenea, la data de 28.06.2021, intimatul-reclamant-intervenient a depus la dosar cerere de intervenţie accesorie, prin care a solicitat admiterea acesteia şi admiterea cererii principale formulate de reclamantă şi a cererii de revizuire.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale prin decizia nr. 5377/2021 din 01 noiembrie 2021 a respins cererea de revizuire formulate de revizuenta-reclamantă A., în calitate de moştenitor al defunctului B., împotriva deciziei civile nr. 1606 din data de 22.03.2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-intervenient C., în calitate de moştenitor al defunctului B. şi intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intimatul C., ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie, Curtea a reţinut că aceasta a fost formulată de o persoană care are deja calitatea de parte în procesul civil, fiind apelant reclamant, prin urmare, acesta nu poate cumula mai multe calităţi procesuale cu privire la aceeaşi cerere.

Aşadar, fiind deja parte originară, numitul C. nu poate fi şi intervenient accesoriu.

Împotriva deciziei nr. 5377/2021 din 01 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs reclamantul C..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), art. 63 şi art. 477 C. proc. civ.

Criticile recurentului au vizat soluţia pronunţată cu privire la cererea de intervenţie accesorie formulată în cadrul cererii de revizuire, susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea nomelor de drept material, respectiv ca urmare a incidenţei prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul arată că deşi deţine calitatea de parte în litigiul de faţă, cererea de intervenţie a fost formulată pentru a sprijini apărarea revizuentei A., iar nu intervenţia într-o cauză care se află în curs de judecată.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, recurentul arată că aceasta a fost formulată în cadrul termenului legal şi îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de C. proc. civ.

Recurentul susţine că a intervenit în scopul susţinerii apărării reclamantei şi nu în scopul de a se constitui parte într-un proces ce se derula între părţile iniţiale.

Recurentul apreciază că nu există un conflict prin admiterea cererii de intervenţie, întrucât acesta nu urmăreşte constituirea ca parte într-un proces deja început, ci sprijinirea apărării uneia dintre părţi.

De asemenea, se susţine că prin C. proc. civ. nu se face nicio distincţie cu privire la persoanele care pot formula o astfel de cerere, acesta statuând numai condiţia de a interveni în sprijinirea apărării uneia dintre părţi, scop care este îndeplinit de reclamant.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat faptul că, deşi recurentul nu a invocat in terminis dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în realitate criticile formulate pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de pct. 5 al articolului precitat, întrucât se invocă încălcarea unei norme de procedură, astfel cum se va arăta în cele ce succed.

Autorul căii de atac a susţinut că instanţa de revizuire, cu încălcarea art. 61 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut în mod nelegal că cererea de intervenţie accesorie este inadmisibilă, întrucât petentul deţine calitatea de parte în dosar.

Raportat la aceste susţineri, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. oricine poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, intervenţia fiind accesorie când sprijină apărarea uneia dintre părţi.

Criticile invocate de recurent, astfel cum sunt argumentate din perspectiva normelor de procedură, sunt nefondate, instanţa care a respins cererea de intervenţie accesorie reţinând în mod corect că petentul C. deţine deja calitatea de parte în procesul civil, fiind apelant reclamant.

Aceasta întrucât recurentul deţine calitatea de reclamant, în temeiul cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 30.10.2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

În acest context, din textul art. 61 alin. (1) C. proc. civ. se desprind cerinţele esenţiale ale intervenţiei voluntare şi anume existenţa unui proces în curs de desfăşurare, iniţiativa introducerii în proces a terţului să aparţină acestuia şi lipsa calităţii de parte originară a terţului intervenient.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentului, nu se poate reţine că soluţia instanţei de apel este nelegală, de vreme ce, cererea de intervenţie accesorie aparţine unei persoane care figurează ca parte originară în proces, în speţă, reclamant.

Or, intervenţia accesorie este incidentă ori de câte ori vizează lărgirea cadrului procesual din punctul de vedere al părţilor.

În acest context, se apreciază că în mod judicios s-a reţinut prin decizia atacată că formularea cererii de intervenţie accesorie de către partea originară, nu poate fi încadrată în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 61 alin. (1) pct. C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa supremă apreciază că argumentele invocate de recurent nu justifică măsura casării deciziei atacate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încheiere dată cu respectarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. proc. civ., aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intervenient C. - moştenitor al defunctului B. împotriva deciziei nr. 5377/2021 din 01 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. - moştenitor al defunctului B. şi intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2022.