Conflict of jurisdiction in union-initiated pension annulment resolved by assigning case to tribunal with competence over the union's registered office

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 11.07.2019 sub nr. x/2019, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrei de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea hotărârii nr. 22564/03/03.2021 a Comisiei de contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor interne; anularea deciziei nr. 209283/16.12.2020 privind pensia militară de stat pentru limită de vârstă emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; obligarea Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 01.12.2020, la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă a sumelor neachitate, până la data plăţii efective a acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 4087 din 4 iunie 2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei si a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de un litigiu privind asigurările sociale, reclamanta din prezenta cauză fiind A., iar Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate a formulat cererea de chemare în judecată în calitate de reprezentant.

De asemenea, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi ale Deciziei nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursul în interesul legii, iar competenţa instanţei nu se poate determina prin raportare la norme care reglementează calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat cu privire la conflicte de muncă şi la competenţa judecării conflictelor de muncă.

Tribunalul a arătat că potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar conform art. 102 din acelaşi act normativ, cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că reclamanta A. are domiciliul în Râmnicu-Vâlcea, jud. Vâlcea, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Vâlcea.

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2021, Tribunalul Vâlcea a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 2556/12.11.2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Tribunalul Vâlcea a reţinut că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate,în numele membrei de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

De asemenea, instanţa a arătat că potrivit art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/201, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, în faţa instanţelor judecătoreşti, prin apărători proprii sau aleşi, iar în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, organizaţiile sindicale având calitate procesuală activă.

Tribunalul a mai reţinut că prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 privind Recursul în interesul legii, privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, s-a reţinut:

"Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului."

În consecinţă, faţă de faptul că sediul sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate este în Bucureşti, str. x sector 1, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Vâlcea, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect contestaţie decizie de pensionare formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrei de sindicat A..

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi dispoziţiile Deciziei nr. 1 din 21.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi., iar potrivit alin. (2):

"În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Conform alin. (3) din acelaşi act normativ: "În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, instanţa supremă constată că potrivit dispoziţiilor Deciziei în interesul legii nr. 1 din 21.01.2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii în dosarul nr. x/2012 s-a statuat:" În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/20039(în prezent abrogate prin Legea dialogului socialnr. 62/2011)stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activăîn acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Aşadar, faţă de împrejurarea că sediul sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate este în Bucureşti, str. x sector 1, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2022.