Tardiness of appeal against constitutional referral rejection under Law 47/1992

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 20 din 18 octombrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosar nr. x/2020 a respins ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva soluţiei prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pronunţată prin încheierea nr. 20 din 18.10.2021, a declarat recurs A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în rejudecare să se constate admisibilitatea cererii şi să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale.

Prealabil, recurenta a formulat cerere de repunere în termen a căii de atac a recursului, apreciind incidente dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia şi la indicarea în mod greşit a termenului pentru exercitarea căii de atac, care constituie cauza de repunere în termen, din oficiu, a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei.

În privinţa motivării recursului, recurenta înţelege să invoce dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia termenul de motivare curge de la data comunicării hotărârii.

Recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, apreciind incident motivul de casare reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea recurată, arată recurenta, au fost încălcate dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Lege nr. 47/1992, întrucât textul invocat şi lipsa de regelementare au legătură cu pricina, deoarece dacă s-ar stabili că textul este neconstituţional doar în măsura în care părţile se bucură de un tratament egal, atunci cererea de reexaminare ar trebui admisă şi s-at stabili o taxă de timbru fixă de 50 de RON.

Recurenta a invocat şi existenţa motivelor străine de natura pricinii, aspect subsumat motivului de casare reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La termenul din 03 martie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare excepţia tardivităţii recursului invocată de instanţă din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca tardiv formulată calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de recurentă urmează a fi respinsă, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile reglementate de art. 186 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Aceasta deoarece, motivele evocate de recurentă, în susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac nu sunt dovedite în vederea aplicării dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., iar faptul că instanţa a indicat greşit termenul pentru exercitarea căii de atac împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă nu prezintă relevanţă, în condiţiile prevăzute de art. 457 alin. (2) teza a doua C. proc. civ.

Se apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 457 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., invocate de recurentă, ce vizează situaţia în care instanţa a indicat greşit termenul pentru exercitarea căii de atac, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile normative necesare pentru a determina măsura procesuală reglementată de textul legal.

Indicarea menţiunii definitive din dispozitivul încheierii nr. 20 din 18 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă se referă la calea de atac prevăzută pentru cererea de reexaminare formulată de apelanta A. S.R.L. împotriva modalităţii de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel incident, stabilită în dosarul nr. x/2020.

În raport de aceste considerente, ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 457 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., care se referă la indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac nu este îndeplinită.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că recursul este exercitat peste termenul legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, recursul trebuie exercitat în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunţare.

De asemenea, art. 181 din C. proc. civ., prevede că: "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează;

1. Când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare".

Art. 185 C. proc. civ. reglementează sancţiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes".

În aplicarea dispoziţiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului declarat împotriva soluţiei pronunţată în cadrul încheierii nr. 20 din 18 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, a început să curgă la data pronunţării acesteia, respectiv la 18 octombrie 2021, acesta împlinindu-se la data de 20 octombrie 2021, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dovezii de transmitere a cererii de recurs, rezultă că această cale de atac a fost exercitată la data de 27 octombrie 2021, peste termenul legal, peremptoriu şi imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Or, nerespectarea termenelor, procedural atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reţine că formularea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2021, peste termenul de 48 de ore defipt de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 atrage sancţiunea anulării potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 487 coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., referitor la calculul termenului pentru motivarea recursului, care curge de la data comunicării hotărârii, Înalta Curte arată că aceste dispoziţii nu sunt incidente, prin legea specială nu se prevede un alt moment de la care se calculează începutul curgerii acestuia, dispoziţiile generale nefiind aplicabile.

Potrivit deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 321/2017 din 9 mai 2017, recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înţeles drept o cale extraordinară de atac în condiţiile C. proc. civ. sau penală, fiind un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale, astfel încât în raport de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 185 alin. (1) din acelaşi cod în referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 20 din 18 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentei-pârâte de repunere în termenul de declarare a recursului.

Anulează ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 20 din 18 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2022.