Inadmissible cassation for failure to demonstrate violation of material law rather than mere factual re-litigation

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 august 2018 pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL OLT, prin CONSILIUL JUDEŢEAN OLT, a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata următoarelor sume:

1. Suma de 587.206,29 RON, reprezentând dividende aferente anilor 2013-2017 şi care se compune din:

- suma de 129.627,12 RON reprezentând dividende neachitate aferente anului 2013, din totalul de 228.949 RON dividende aferente acestui an;

- suma de 216.157 RON reprezentând dividende neachitate aferente anului 2014;

- suma de 183.995,16 RON reprezentând dividende neachitate aferente anului 2015;

- suma de 40.755 RON reprezentând dividende neachitate aferente anului 2016;

- suma de 16.672 RON, reprezentând dividende neachitate aferente anului 2017, cu scadenţă la data de 31.07.2018.

2. Suma de 355.587,03 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru dividendele de plata aferente anilor 2010-2013 achitate cu întârziere, respectiv la data de 22.12.2017, sume calculate potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi prevederile art. 7 din Normele pentru constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare din 22.12.2005 aprobate prin Anexa la O.U.G. nr. 198/2005 şi care se compune din:

- suma de 123.565,57 RON dobânda legală penalizatoare la dividendele de plată aferente anului 2010;

- suma de 157.381,43 RON dobânda legală penalizatoare la dividendele de plată aferente anului 2011;

- suma de 54.203,87 RON dobândă legală penalizatoare la dividendele de plată aferente anului 2012;

- suma de 20.436,16 RON dobândă legală penalizatoare aferentă anului 2013 calculată la dividendele plătite parţial la data de 22.12.2017 în cuantum de 99.321,87 RON.

3. Dobânda legală penalizatoare pentru diferenţa de dividende neachitate pe anul 2013 în cuantum de 129.627,13 RON şi dobânda legală penalizatoare pentru dividendele pentru anii 2014, 2015, 2016 şi 2017 neachitate până la achitarea efectivă a dividendelor aferente acestor ani, respectiv 91.767,12 RON, din care:

- 30.986,29 RON-2013;

- 37.404,17 RON-2014

- 21.082,78 RON-2015

- 2.293,88 RON -2016

Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 447/26.09.2019, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în privinţa dobânzii legale penalizatoare aferentă dividendelor pentru anii 2010, 2013, precum şi dividendelor pentru anii 2013, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei dividendele aferente anilor 2014, în cuantum de 216.157 RON, 2015, în cuantum de 183.995,16 RON, 2016, în cuantum de 40.755 RON şi 2017, în cuantum de 16.672 RON.

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 150.493,30 RON, cu titlu de dobândă penalizatoare pentru anul 2011, 53.826,99 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare pentru anul 2012 .

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă dividendelor pentru anii 2014,2015,2016,2017 de la scadenţa obligaţiei principale şi până la plata efectivă a dividendelor.

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, sub forma onorariului de expert în sumă de 2000 RON.

Împotriva sentinţei civile nr. 447 din 26 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat apel reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL OLT, prin CONSILIUL JUDEŢEAN OLT şi pârâta S.C. A. S.A..

Prin decizia nr. 561/2020 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a Il-a Civilă a respins apelul declarat de A. S.A., împotriva sentinţei nr. 447/2019 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

A admis apelul declarat de U.A.T. JUDEŢUL OLT, împotriva sentinţei nr. 447/2019 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

A schimbat în parte sentinţa.

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa dobânzii legale penalizatoare aferente dividendelor anului 2013 precum şi a restului de dividende pentru anul 2013.

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei şi suma de 24.290 RON cu titlu de dividende restante aferente anului 2013 cât şi suma de 47.126 RON cu titlu de dobânzi legale penalizatoare pentru dividendele aferente anului 2013.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva deciziei nr. 561/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au declarat recurs reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL OLT, prin CONSILIUL JUDEŢEAN OLT şi pârâta S.C. A. S.A..

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL OLT, prin CONSILIUL JUDEŢEAN OLT a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în parte a Deciziei nr. 561 din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în sensul obligării intimatei-pârâte la: plata dobânzilor legale penalizatoare aferente dividendelor pentru anul 2013 în sumă de 105.336,71, achitate în timpul litigiului la instanţa de fond la data de 05.12.2018, dobânzi care se ridică la suma de 8.012,58 RON; plata dobânzii legale penalizatoare pentru dividendele aferente anului 2013 neachitate până în prezent, dividende restante în cuantum de 24.290,42 RON, calculată de la data scadenţei obligaţiei principale şi până la data plăţii efective a acestor dividende.

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a lăsat nesoluţionate următoarele cereri:

l. în ceea ce priveşte solicitarea de a fi obligată intimata-pârâtă la plata dobânzilor penalizatoare calculate pentru dividendele aferente anului 2013 în sumă de 105.336,71 RON achitate în timpul litigiului la instanţa de fond la data de 05.12.2018, instanţa de apel a considerat că nefiind calculate de către expert şi nici de către UAT judeţul Olt în calitate de apelant-reclamant, acestea putând fi solicitate ulterior, printr-o nouă acţiune, astfel că acestea nu au fost acordate recurentei-reclamante.

A considerat că instanţa de apel a procedat în mod greşit şi că trebuia să pună în vedere reclamantei să depună acest calcul, fără a lăsa nesoluţionată această cerere şi fără mai fi necesară o nouă învestire a instanţelor judecătoreşti cu o altă cerere având acest obiect.

Mai mult, contrar afirmaţiei instanţei de apel, arată că o parte din dobânda penalizatoare aferentă acestor dividende, respectiv suma de 5.296,71 RON, a fost calculată de expert pentru perioada 23.07.2017 - 13.08.2018, data introducerii acţiunii, mai trebuind calculată dobânda doar pe perioada 14.08.2020 -05.12.2018.

Dobânda legală penalizatoare pentru dividendele în sumă de 105.336,71 RON este de 8.012,58 RON, sumă pe care o solicită recurenta-reclamantă.

Pentru dovedirea cuantumului acestei dobânzi, recurenta-reclamantă a depus anexat cererii de recurs, Situaţia întocmită de Direcţia Economică Buget -Finanţe din cadrul Consiliului Judeţean Olt privind calculul dobânzilor aferente dividendelor în suma de 105.336,71 RON, calculate până la data plăţii efective, respectiv data de 05.12.2018.

2. în mod greşit a procedat instanţa de apel şi în ceea ce priveşte dobânzile aferente restului de dividende pentru anul 2013, neachitate, în sumă de 24.290 RON, deşi nici recurenta şi nici expertul nu aveau cum să calculeze aceste dobânzi, dividendele respective nefiind achitate nici până în prezent.

Recurenta-reclamantă susţine că soluţia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică întrucât pentru dividendele neachitate în sumă de 24.290 RON soluţia corectă era cea pe care o solicitase, anume obligarea intimatei - pârâte la plata dividendelor neachitate şi, totodată, obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenţei obligaţiei principale şi până la data plăţii efective a acesteia, aşa cum se dispune ori de câte ori pârâtul nu-şi îndeplineşte obligaţia principală de plată şi, ca atare, nu poate fi stabilit cuantumul dobânzilor penalizatoare.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii nr. 31/1990.

Recurenta-pârâtă arată că în apărarea invocată prin întâmpinarea depusă în primă instanţă şi prin motivele de apel a învederat faptul că nu avea obligaţia de a achita aceste dividende deoarece acţionarii săi, printe care şi reclamanta, au stabilit prin două acte juridice (contracte) că acestea nu vor fi plătite pe perioada în care recurenta-pârâtă beneficiază de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Hotărârile instanţelor de fond, prin care s-a stabilit obligaţia sa de a plăti dividende au fost pronunţate cu încălcarea următoarelor dispoziţii de drept material: art. 1270 C. civ. (art. 969 din vechiul C. civ.) şi art. 67 aliniat 2 din Legea nr. 31/1990.

Având în vedere caracterul supletiv al normelor ce se regăsesc în Legea nr. 31/1990 participanţii la circuitul civil pot, de regulă, să deroge de la acestea.

Recurenta-pârâtă susţine că acţionarii săi au hotărât prin actul constitutiv al societăţii ca profitul net să fie reinvestit sau se va aloca pentru fondul IIP, iar pe perioada executării Contractului de Delegare de Gestiune societatea nu va distribui dividende - articolul 21.5. din Actul Constitutiv.

Din interptetarea literală a textului contractual rezultă că părţile au reglementat două situaţii distincte: să nu distribuie dividende, profitul net urmând a fi reinvestit; să distribuie dividende, dar acţionarii sa returneze societăţii sumele sub forma contribuţiei la Fondul IIP.

Pentru prima situaţie - nu se distribuie dividende, profitul net fiind reinvestit, tot acţionarii au stabilit, a priori, o durata determinabilă: - durata executării contractului de delegare a gestiunii. Cele două situaţii nu se confundă. Atunci când acţionarii hotărăsc ca profitul net să fie reinvestit, hotărăsc, explicit, să nu încaseze dividende şi să păstreze resursele financiare în cadrul societăţii, pentru investiţii curente şi/sau viitoare.

În consecinţă, recurenta-pârâtă apreciază că nu avea obligaţia de plată a dividendelor pentru perioada în care se afla în derulare contractul de delegare de gestiune.

Subliniază şi faptul că reclamanta, în calitate de acţionar al său, este cea care practic a dispus în acest sens, votând pentru modificarea Actului Constitutiv. Reclamanta nu a solicitat anularea Hotărârii AGA prin care s-a modificat actul constitutiv şi nici nu a iniţiat procedurile de modificare a acestuia, astfel încât, şi în prezent recurenta-pârâtă are obligaţia contractuală de a nu plăti dividende.

Arată că prima instanţa a respins aceste apărări cu motivarea că prevederea din actul constitutiv ar contraveni unei dispoziţii legale imperative (pagina 12 alin. (3) fără a arăta care este aceasta normă şi de ce are un caracter imperativ şi nu supletiv; instanţa de apel nu a mai menţinut aceste considerente (deşi sub acest aspect trebuia sa admită apelul şi să schimbe considerentele) şi a susţinut- pagina 5 aliniat 10 - că textul contractual trebuie interpretat în sensul că societatea va distribui divedende şi va utiliza mecanismul Fondului UD pentru a le restitui societăţii.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtă şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului ca neîntemeiată şi a celorlalte critici, precum şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

La 15 aprilie 2021 (plic-fila x), recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt, prin Consiliul Judeţean Olt a depus o cerere de renunţare la recurs, având în vedere că pârâta S.C. A. S.A. a achitat suma de 8.126,61 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru dividendele de plată aferente anului 2013 în sumă de 105.336,71 RON, achitate la data de 05.12.2018 şi, respectiv, în sumă de 24.290 RON, achitate la data de 24.12.2020, cu privire la care a declarat recurs, anexând extrasul de cont emis la 08.04.2021. Prin urmare, recursul a rămas fără obiect.

Prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, niciuna dintre părţi neînţelegând să uzeze de acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 2 martie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursurile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentele formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Se constată că ambele recurente au indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererilor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, prin susţinerile formulate, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt, prin Consiliul Judeţean Olt, se cantonează la critica relativă la situaţia de fapt şi aprecierea probatoriului cu privire la cuantumul dobânzilor legale penalizatoare neacordate de instanţa de apel, care se circumscrie laturii de temeinicie, necenzurabilă în recurs, fără a reuşi să facă o trimitere argumentată, convingătoare la textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi fără a indica normele de drept material încălcate de instanţa de apel.

Întreaga construcţie a recursului reclamantei vizează exclusiv greşita interpretare a probelor de către instanţa de apel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat doar cu scopul de a repune în discuţie situaţia de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Este de reţinut că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, în privinţa recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., se constată că, prin cererea de recurs, se reiterează aspecte invocate prin cererea de apel şi nu critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă invocă formal interpretarea eronată a dispoziţiile art. 1270 C. civ. şi art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, fără a expune critici concrete prin raportare la considerentele deciziei de apel şi fără a arăta modalitatea în care instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material invocate.

Susţinerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi exprimate în etapa procesuală anterioară, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

In fapt, aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse instanţei de apel spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste faptul că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanţe a fondului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că nici recurenta-reclamantă, nici recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursurile, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL OLT PRIN CONSILIUL JUDEŢEAN OLT şi de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 561/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2022.