Finality of Court of Appeal decisions in social insurance pension conflicts bars further cassation appeal under statutory suppression of recourse

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 03.11.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecata pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta din urmă să îi acorde dreptul de pensionare, garantat constituţional, pe care 1-a solicitat la data de 27.12.2012.

Prin sentinţa civilă nr. 3903/22.05.2018, instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, pricina a fost înregistrată sub acelaşi număr unic x/2017.

Prin sentinţa nr. 1807 din 17 aprilie 2019, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea.

Prin decizia nr. 4511/2019 din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1807 din 17 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2017, intimată fiind pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ARGEŞ.

Împotriva deciziei nr. 4511/2019 din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei recurate şi restituirea drepturilor de pensionare, bonificate cu o dobândă moratorie de la data de 27 decembrie 2012, când s-a prezentat la Casa Judeţeană de Pensii Piteşti.

Prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 2 martie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, reţine următoarele considerente:

În speţă, acţiunea are ca obiect obţinerea dreptului de pensie pentru limita de vârstă, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs este pronunţată într-un litigiu având ca obiect drepturi sau obligaţii privind asigurările sociale, iar potrivit art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel, sunt definitive.

Din economia dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de asigurări sociale şi nici hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, cum este cazul în speţă.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. înseamnă că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4511/2019 din 18 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2022.