Competence for validation of wage garnishment: Identity of executing court fixed by initial enforcement authorization despite debtor's domicile change
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Piatra-Neamţ Court, thereby determining that this court possessed exclusive territorial competence to adjudicate the matter. The dispute concerned a creditor’s request to validate an attachment garnishment against a debtor’s income held by a third-party garnishee, which bounced between two courts: the Bucharest Sector 2 Court initially declined jurisdiction in favor of Piatra-Neamţ, but Piatra-Neamć subsequently declined its own competence, claiming the debtor resided in Bucharest. Relying on Articles 790(1) and 651 of the Code of Civil Procedure, the Court held that the "executing court" is defined as the court that authorized the enforcement proceedings, not necessarily the debtor’s current domicile; it cited its own prior decision in a legal interest appeal (Decision No. 20/2021) to affirm the principle of the uniqueness of the executing court, establishing that the court which issued the initial order authorizing enforcement remains competent for all subsequent incidents, including attachment validations, regardless of subsequent changes in the debtor’s residence.
Legislator headnote
AI generatedart. 790 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 790 C. proc. civ, art. 651 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence for validation of wage garnishment: Identity of executing court fixed by initial enforcement authorization despite debtor's domicile change: The dispute concerned a creditor’s request to validate an attachment garnishment against a debtor’s income held by a third-party garnishee, which bounced between two courts: the Bucharest Sector 2 Court initially declined jurisdiction in favor of Piatra-Neamţ, but Piatra-Neamć subsequently declined its own competence, claiming the debtor resided in Bucharest. Relying on Articles 790(1) and 651 of the Code of Civil Procedure, the Court held that the "executing court" is defined as the court that authorized the enforcement proceedings, not necessarily the debtor’s current domicile; it cited its own prior decision in a legal interest appeal (Decision No. 20/2021) to affirm the principle of the uniqueness of the executing court, establishing that the court which issued the initial order authorizing enforcement remains competent for all subsequent incidents, including attachment validations, regardless of subsequent changes in the debtor’s residence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court's power to resolve the negative conflict of jurisdiction and definitively establish which court is competent to hear the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 martie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 12.10.2020, sub nr. x/2020, creditoarea A. a solicitat validarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. 149/2019 al B.E.J. B. asupra veniturilor debitorului C. în mâinile terţului poprit D.. Totodată, au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5949/2021 din 3 iunie 2021, s-a admis excepţia de necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al B.E.J. B. a fost încuviinţată prin încheierea din data de 12.02.2019 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în dosarul nr. x/2019 .
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ sub nr. x/2020, iar la termenul de judecată din data de 09.12.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale de ordine publică.
Prin sentinţa civilă nr. 4547 din 9 decembrie 2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Piatra-Neamţ, invocată de instanţă din oficiu; a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect validare poprire formulate de creditoarea A.; totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia, judecata cauzei fiind suspendată până la soluţionarea conflictului de competenţă.
În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 651 C. proc. civ.
Din verificările efectuate, din dispoziţia instanţei, a reieşit că debitorul C. figurează cu domiciliul activ în Bucureşti de la data de 04.06.2001, anterior având domiciliul în Bucureşti, sector 2 . În cauză, la data sesizării organului de executare, respectiv anul 2019, debitorul avea domiciliul în Bucureşti, motiv pentru care instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Instanţa a reţinut că, deşi în cauză executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al B.E.J. B. a fost încuviinţată prin încheierea din data de 12.02.2019 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în dosarul nr. x/2019, pentru verificarea competenţei instanţei de a soluţiona o cerere de validare a popririi, se impune analizarea în concret şi efectivă a elementului ce atrage competenţa teritorială exclusivă, respectiv a domiciliului debitorului la data sesizării organului de executare.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia Civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei cereri de validare de poprire se face prin raportare la dispoziţiile art. 790 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod, norme legale prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În cauză, se constată că executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al B.E.J. B. a fost încuviinţată prin încheierea din data de 12.02.2019 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în dosarul nr. x/2019.
În sensul respectării principiului unicităţii instanţei de executare a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021, pronunţată dosarul nr. x/2021 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021.
Astfel cum a dispus Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.
Prin urmare, în condiţiile în care competenţa teritorială de soluţionare a unei cereri de validare a popririi se determină în funcţie de instanţa de executare (respectiv instanţa care a încuviinţat executarea silită), aşa cum prevăd dispoziţiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont şi de cele statuate prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Judecătoriei Piatra Neamţ îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2022.