Territorial competence in labor disputes where a court is defendant: application of Art. 127(2)(1) CPC allowing plaintiff to choose a neighboring appeal court circuit

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 26.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., judecători în cadrul Judecătoriei Bârlad au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui, recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016, plata către reclamante până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţelor dintre drepturile salariale începând cu data de 01.08.2016 dacă salariile ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 605,225 RON şi drepturile salariale efectiv plătite diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la care se aplică dobânda legală penalizatoare.

La primul termen de judecată din 02.11.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1656/2021 din 2 noiembrie 2021, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Galaţi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Vaslui.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Bârlad, aflată în circumscripţia Tribunalului Vaslui, respectiv a Curţii de Apel Iaşi, iar, potrivit cererii de chemare în judecată drepturile salariale au fost solicitate şi în contradictoriu cu pârâta Tribunalul Vaslui.

Tribunalul Galaţi a reţinut că în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1) ale art. 127 C. proc. civ., ci dispoziţiile de drept comun art. 269 Codul Muncii şi art. 210 Legea nr. 62/2011 completate, într-adevăr cu alin. (2) raportat la alin. (2 indice 1) ale art. 127 C. proc. civ.

În acest sens, instanţa a constatat că reclamanţii sunt judecători, în cadrul Judecătoriei Bârlad, însă aceştia nu au serviciul acolo unde prevede alin. (1) art. 127 C. proc. civ. pentru a opera competenţa absolută.

Prin urmare, în pricina de faţă, competenţa aparţine Tribunalul Vaslui, potrivit dreptului comun menţionat anterior.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. x/2021, iar la termenul de judecată din data de 23 decembrie 2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 1599/2021 din 23 decembrie 2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vaslui, invocată din oficiu; a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Galaţi, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale; totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia, judecata cauzei fiind suspendată.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantele au calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Bârlad, precum şi că cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui, având ca obiect plata unor diferenţe salariale, este de competenţa materială a tribunalului, iar, în materie de competenţă materială şi teritorială, Codul muncii prevede la art. 269 alin. (2) că aceasta aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul/sediul reclamantului.

S-a mai reţinut că, prin alin. (2) indice 1 al art. 127 C. proc. civ., această posibilitate a fost extinsă şi la ipoteza în care reclamantul cheamă în judecată însăşi instanţa competentă jurisdicţional. Norma instituită are caracter de ordine privată ("reclamantul poate sesiza"), sens în care sunt incidente prevederile art. 116 C. proc. civ. referitoare la alegerea instanţei de către reclamant dintre mai multe instanţe competente.

Instanţa a concluzionat că, pentru situaţia în care pârâta este însăşi instanţa competentă jurisdicţional, prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2) indice 1 C. proc. civ. sunt cele care au caracter special, derogatoriu şi, în consecinţă, trebuie aplicate ca atare, neprezentând relevanţă calitatea reclamantelor de judecător.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamantele ce au declanşat prezentul litigiu, având ca obiect un conflict de muncă, au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Bârlad, iar în cauza de faţă pârâţi sunt Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Se reţine că regula în funcţie de care se stabileşte competenţa teritorială în soluţionarea litigiilor de muncă este reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, însă legiuitorul a instituit şi o excepţie de la această regulă, prin edictarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, incidente în cauză raportat la data introducerii acţiunii, respectiv 26 octombrie 2020, Înalta Curte constată că aceste prevederi reglementează un caz de competenţă facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că reclamantele puteau sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Vaslui.

Reclamantele au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Galaţi în acord cu prevederile art. 127 alin. (21) C. proc. civ., care reglementează norme de competenţă teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziţii legale permite aşadar reclamantelor să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opţiunii.

Prin urmare, în cauză, fiind chemat în judecată Tribunalul Vaslui, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. raportate la cele cuprinse la alin. (2), în sensul că instanţa de judecată are calitatea de pârât, iar reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, respectiv Tribunalul Galaţi, conform alegerii reclamantelor.

De vreme ce Curtea de Apel Galaţi, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Galaţi, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Iaşi, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Vaslui, rezultă că Tribunalul Galaţi este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect plata unor diferenţe salariale, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2022.