Judicial impartiality and recusal: invalidity of prior decision annulment via transfer of jurisdiction as a ground for challenging a commercial appeals panel

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.01.2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. şi intimata Oficiul Registrului Comerţului Gorj a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârilor AGEA B. din data de 09.12.2019, şi, pe cale de consecinţă, anularea actelor subsecvente emise în baza acestor hotărâri şi radierea acestor hotărâri din evidentele O.R.C.

Prin sentinţa civilă nr. 88 din data de 01.07.2020, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. şi intimata Oficiul Registrului Comerţului Gorj. A constatat nulitatea absolută a hotărârilor AGEA B. din data de 09.12.2019. A dispus radierea acestor hotărâri din evidentele O.R.C. la data rămânerii definitive a sentinţei. A respins capătul de cerere privind anularea actelor subsecvente emise în baza acestei hotărâri. A obligat societatea pârâtă să plătească reclamantului A. suma de 120 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B.

La data de 7 aprilie 2021 pârâta B. a depus la dosar cerere de recuzare a judecătorilor C. şi D., membrii completului de judecată C4A-comercial, învestit cu judecarea apelului declarat de aceasta împotriva sentinţei nr. 88/2020 din 1 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimatul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj.

În drept, a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În motivarea cererii, petenta B. a învederat premisa care justifică cererea de recuzare a completului format din doamnele judecător C. şi D., aceasta constând în existenţa unor elemente sau împrejurări care afectează imparţialitatea judecătorilor în soluţionarea cauzei.

Prin încheierea nr. 33 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta B. privind recuzarea completului C4A comercial, învestit cu soluţionarea apelului declarat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 88/2020 din 1 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin decizia nr. 277 din 21 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B.

Împotriva încheierii nr. 33 din 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a formulat recurs pârâta Lotus S.A, la data de 2 iunie 2021.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 5.07.2021.

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi solicită casarea încheierii recurate, precum şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Printr-o primă critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine că încheierea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, motivarea cuprinzând chestiuni teoretice privind instituţia recuzării şi motive care nu au legătură cu argumentele invocate în cadrul cererii de recuzare în susţinerea incompatibilităţii celor doi judecători.

Astfel, instanţa de apel a analizat cererea de recuzare din perspectiva faptului că judecătorii recuzaţi au soluţionat anterior cauze privind probleme de drept similare, deşi motivul de incompatibilitate invocat se referea la faptul că acelaşi complet de judecată a pronunţat o hotărâre care a fost desfiinţată ca urmare a admiterii cererii de strămutare, fapt care, în opinia recurentei, a confirmat imparţialitatea completului.

Recurenta susţine că, deşi nu a făcut referiri la vreo declaraţie de abţinere, prin încheierea recurată s-a reţinut că nu se poate aprecia împrejurarea avută în vedere în declaraţia de abţinere, şi anume că aceasta poate da naştere unor suspiciuni privind lipsa de imparţialitate a completului.

În opinia recurentei, lipsa oricărei referiri la Decizia nr. 793/30.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin care a fost admisă cererea formulată de petenta B. şi, în consecinţă, a fost strămutată judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, fapt ce a condus la desfiinţarea deciziei nr. 72/10.02.2021 pronunţate de acelaşi complet de judecată cu cel recuzat în cauză, demonstrează că instanţa nu a avut în vedere aceste motive la respingerea cererii de recuzare, prin urmare soluţia se întemeiază pe motive străine de natura pricinii.

Încheierea recurată este pronunţată cu încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., având în vedere conţinutul vag şi ambiguu al motivării acesteia, respingerea cererii de recuzare confirmând lipsa verificării din partea instanţei a elementelor invocate în susţinerea cererii de recuzare privind imparţialitatea judecătorilor dedusă din soluţiile dispuse.

La termenul din 18 ianuarie 2022, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce succed.

Cererea de recuzare a fost fundamentată, în drept, pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Prin critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine că încheierea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece se referă la chestiuni teoretice privind instituţia recuzării şi motive care nu au legătură cu argumentele invocate în cadrul cererii de recuzare privind incompatibilitatea judecătorilor. Recurenta susţine că lipsesc referirile la Decizia nr. 793/30.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin care a fost admisă cererea de strămutare formulată de petenta B. şi, în consecinţă, a fost strămutată judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, fapt ce a condus la desfiinţarea deciziei nr. 72/10.02.2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, de acelaşi complet de judecată recuzat în cauză.

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, anume atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Analizând considerentele încheierii recurate din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, rezultă că instanţa de apel a reţinut că, deşi anterior cauzei pendinte, judecătorii recuzaţi au analizat probleme de drept similare, acest aspect nu constituie un motiv de incompatibilitate care să se încadreze în dispoziţiile legale invocate de recurentă.

Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că aspectul repetitiv al cauzelor deduse judecăţii instanţelor de judecată nu poate conduce la existenţa cazului de incompatibilitate relativă invocat de recurentă.

Din aceste considerente reiese că instanţa a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., indicând motivele pentru care a respins cererea de recuzare, încheierea atacată conţinând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă.

Faptul că instanţa de apel nu a făcut referire la deciziile invocate de recurentă nu are semnificaţia neanalizării cererii de recuzare în condiţiile în care instanţa de judecată, în motivarea soluţiei, a avut în vedere verificarea îndeplinirii condiţiilor legale privind cererea de recuzare.

Or, respectarea dreptului la un proces echitabil nu obligă instanţa de judecată la redarea în conţinutul motivării a tuturor aspectelor invocate de părţi, ci doar a celor esenţiale.

Critica subsumată prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se susţine că încheierea recurată este pronunţată cu încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 13 din acelaşi cod, este, de asemenea, nefondată.

Potrivit acestui text de lege, judecătorul este incompatibil să judece atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Această normă legală este menită să asigure părţii dreptul consacrat de art. 6 par. 1 CEDO şi art. 6 alin. (1) C. proc. civ. şi să înlăture suspiciunile de soluţionare părtinitoare a pricinii, recunoscând părţii posibilitatea de a solicita ca un alt judecător să se pronunţe asupra cererii sale.

Din interpretarea prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie şi a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 rezultă că în favoarea judecătorului operează prezumţia de imparţialitate, astfel că partea care invocă încălcarea prevederilor legii procesuale trebuie să facă dovada contrară acestei prezumţii, susţinerile recurentei potrivit cărora, prin raportare la criteriul obiectiv, simpla invocare a lipsei imparţialităţii instanţei datorită admiterii unei cereri de strămutare formulate în alt dosar repartizat completului recuzat, nu este suficientă pentru admiterea cererii de recuzare.

Deşi recurenta susţine lipsa imparţialităţii completului de judecată prin referire la aspecte legate de alt dosar soluţionat de judecătorii recuzaţi, Înalta Curte reţine că această referire la un alt dosar nu reprezintă o chestiune care să vizeze strict conduita membrilor completului în cauza dedusă judecăţii.

Astfel, împrejurarea că acelaşi complet de judecată a pronunţat o hotărâre care a fost desfiinţată ca urmare a admiterii cererii de strămutare, nu constituie motiv de recuzare şi nu se regăseşte în vreuna dintre situaţiile care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

În cauză, împrejurările invocate de recurentă nu se constituie în elemente care să justifice în mod obiectiv îndoielile cu privire la imparţialitatea judecătorilor cauzei, câtă vreme soluţionarea de către aceiaşi judecători a litigiului ce a făcut obiect al dosarului anterior nu atrage automat lipsa imparţialităţii în prezentul dosar, iar faptul că soluţia pronunţată în acel dosar nu a fost cea dorită de recurentă nu poate fi asimilat unui criteriu obiectiv în sensul celor invocate de aceasta.

Pentru toate argumentele înfăţişate, Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a respins cererea de recuzare, nefiind îndeplinite cerinţele pentru existenţa cazurilor prevăzute de art. 42 C. proc. civ., pe cale de consecinţă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii nr. 33 din 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierii nr. 33 din 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.