Labor damages claim excluded from extraordinary appeal under principle of legality of remedies

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la 20 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, cerere precizată la 24.02.2020, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata daunelor materiale de 5000 RON pentru fiecare lună de angajare pentru încălcarea dreptului la muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 5701/28.10.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 4340/2021 din 21 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă B. împotriva sentinţei civile nr. 5701/28.10.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a schimbat în tot hotărârea primei instanţe în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; totodată, a obligat apelanta să plătească intimatei 2500 RON cheltuieli de judecată reduse în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta B. a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea recursului.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în subsidiar ca fiind nul, respectiv nefondat, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului şi anularea deciziei recurate.

În şedinţa publică din 2 martie 2022, Înalta Curte a pus în discuţie inadmisibilitatea recursului şi a reţinut cauza în pronunţare pe acest aspect.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Înalta Curte reţine că regimul juridic al căilor de atac este guvernat de Titlul II din Cartea a II-a a C. proc. civ., titlu care reglementează principiul legalităţii căii de atac (art. 457 alin. (1) C. proc. civ.). Potrivit acestui text legal, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Totodată, în accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă B..

În aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă B. la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A., conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva deciziei civile nr. 4340/2021 din 21 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă recurenta-reclamantă B. la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2022.