Pension dispute: Exclusion of cassation appeal in social insurance matters under Law No. 263/2010

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 18.09.2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea deciziei nr. 276959/13.08.2020, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 şi obligarea intimatei la recalcularea punctajului de pensie care să includă şi veniturile indicate în adeverinţele nr. x/25.03.2019, nr. y/25.03.2019 şi 972/05.04.2019, emise de S.C. B. S.A. şi emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei. Totodată, a solicitat obligarea intimatei şi la plata către contestator a diferenţelor de pensie ce ar rezulta ca urmare a recalculării realizate şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 223 alin. (3) şi art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7750/22.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, contestatorul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 4005/07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi pe fond, rejudecarea cauzei şi admiterea contestaţiei.

În motivare, autorul căii de atac a arătat, în esenţă, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea drepturilor sale legale, în special a dreptului său la pensie şi că reprezentarea sa în faţa instanţei de apel de către apărătorul conveţional s-a realizat cu rea-credinţă.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În acest sens, Înalta Curte evocă dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prin care se statuează că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

De asemenea, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, aplicabilă procesului în raport cu obiectul său, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunţate, pot fi atacate numai cu apel.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 4005/07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în apel, într-un litigiu în materia asigurărilor sociale.

Faţă de dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă care potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este exclusă din sfera controlului de nelegalitate în recurs, decizia atacată circumscriindu-se ipotezei prevăzute de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficientă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4005/07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2022.