Cassation admissibility: failure to critique appellate peremption ruling as procedural illegality

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 31.05.2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatele Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii şi Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Serviciului Român de Informaţii, anularea deciziei nr. 87716/26.02.2019 privind actualizarea pensiei, emisă de Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii şi a hotărârii nr. 728/22.04.2019 a Comisiei de Contestaţii Pensii din cadrul Serviciului Român de Informaţii, obligarea Casei Sectoriale de Pensii a Serviciului Român de Informaţii la emiterea unei noi decizii privind drepturile sale de pensie, la întocmirea anexei nr. 1 la decizia nr. 87716/26.02.2019, în conformitate cu Legea nr. 223/2015 şi Ordinul S.R.I. nr. 8148/2016, a unui buletin de calcul completat cu datele exacte pentru perioadele în care contestatorul a lucrat în grupa de muncă "alte condiţii", precum şi la achitarea drepturilor băneşti restante, constând în diferenţa dintre cuantumul pensiei recalculate şi cel al pensiei încasate, începând cu data de 01.01.2016.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 223/2015, ale O.U.G. nr. 57/2015, ale Legii nr. 80/1995, ale Ordinelor S.R.I. nr. 8147/2016 şi nr. 8148/2016, ale C. civ. şi C. proc. civ., precum şi ale C. pen.

Prin sentinţa civilă nr. 5669/21.10.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi contestaţia, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorul a declarat apel.

Prin încheierea din 18.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1), coroborat cu art. 483 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului.

Prin decizia civilă nr. 3643/22.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat perimată cererea de apel.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, după prezentarea obiectului cauzei şi a modalităţii de desfăşurare a procesului în etapele procesuale anterioare, autorul căii de atac a arătat că sentinţa pronunţată de prima instanţă este nelegală şi că sentinţele civile nr. 5862/11.09.2017 şi nr. 8449/19.11.2018 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport cu care a fost invocată în cauză excepţia autorităţii de lucru judecat, de către intimata Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii, sunt nule de drept.

A mai afirmat că, faţă de obiectul cauzei şi probatoriul administrat, hotărârile instanţelor de fond sunt nemotivate, cuprind considerente eronate şi lipsite de raţionament juridic.

În continuare, recurentul-reclamant a criticat sentinţa primei instanţei, arătând că hotărârea tribunalului a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de procedură ce guvernează judecata în faţa instanţei de fond, în mod special, a art. 248 C. proc. civ. şi a celor ce reglementează legalitatea procesului civil, rolul activ al judecătorului şi principiul disponibilităţii.

Din această perspectivă a afirmat că sentinţa primei instanţe este lovită de nulitate, astfel că, în apel, hotărârea tribunalului ar fi trebuit să fie anulată şi că, faţă de respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, litigiul ar fi trebuit soluţionat pe fond.

În susţinerea nelegalităţii hotărârii primei instanţe, autorul căii de atac a prezentat argumente privind temeinicia contestaţiei sale, subliniind că decizia de pensionare, obiect al cauzei, a fost dată cu aplicarea greşită a normelor legale.

Faţă de considerentele expuse, a arătat că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 22.10.2021 intimatele-pârâte au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Autorul căii de atac a răspuns la întâmpinare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.,civ., a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., prevăd că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, autorul căii de atac a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Analizând argumentele părţii subsumate cazului de casare enunţat, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi reţinute, întrucât ele nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce acestea vizează aspecte procedurale aferente primei etape a procesului şi sunt îndreptate împotriva hotărârii pronunţate de tribunal şi nu împotriva soluţiei instanţei de prim control judiciar prin care s-a constatat perimarea apelului.

Astfel, autorul căii de atac, în argumentarea incidenţei cazului de casare sus-indicat, a susţinut nelegalitatea sentinţei primei instanţe, sens în care a formulat critici referitoare la procedura de judecată desfăşurată în prima fază procesuală, la normele de procedură încălcate de tribunal, la hotărârile judecătoreşti în raport cu care a fost analizată excepţia autorităţii de lucru judecat de tribunal, fără, însă, a dezvolta argumente concrete de nelegalitate împotriva soluţiei date de instanţa de apel, prin raportare la conţinutul deciziei atacate şi fără a indica normele de procedură pretins încălcate în etapa devolutivă sau modalitatea în care instanţa de prim control judiciar nu s-a conformat acestor dispoziţii legale.

În acest context, susţinerile recurentului sunt străine de obiectul şi natura căii extraordinare de atac exercitate, care în raport cu art. 483 C. proc. civ., nu poate viza decât hotărârea instanţei de apel.

Mai mult, prin invocarea unor critici îndreptate împotriva sentinţei primei instanţe prin prisma cărora autorul căii de atac apreciază nelegalitatea acestei hotărâri, acesta tinde să obţină o nouă verificare a cauzei sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

Instanţa supremă subliniază că prezentarea unor elemente care aduc în dezbatere aspecte de eventuală netemeinicie a hotărârii primei instanţe, fără indicarea erorii de judecată a instanţei de apel la pronunţarea soluţiei de constatare a perimării cererii de apel, excedează sfera motivelor de nelegalitate pentru care calea extraordinară de atac poate fi promovată.

În contextul dat, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, aşa cum este cazul în speţă, fundamentează concluzia că autorul căii de atac nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi că motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a III-a, raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3643/22.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2022.