Low-value claim dispute assigned to court first seised; initial territorial jurisdiction upheld.

Şedinţa publică din data de 01 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la 25.03.2019, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Darova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.410,40 RON, reprezentând debit principal, precum şi a dobânzii penalizatoare de 0,95% pentru fiecare zi de întârziere, conform acordului de implementare a sistemului informatic integrat www.e-buget.eu, încheiat la 12.11.2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1989/03.06.2019, Judecătoria Lugoj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că acordul de implementare încheiat de părţi are natura unui contract de achiziţie publică, astfel că, potrivit art. 8 alin. (2) şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa teritorială revine instanţei de la sediul reclamantei; cum acesta este situat în Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 7507/25.11.2019, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că acţiunea care vizează executarea unui contract administrativ, în temeiul art. 10 din Legea 554/2004, atrage competenţa materială a secţiei de contencios administrativ a tribunalului, nu a judecătoriei; notând că reclamanta are sediul în Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 132 din 22.01.2020, pronunţată în dosar nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a constatat inexistenţa unui conflict de competenţă.

Dosarul a fost trimis Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, unde a fost înregistrat sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 2571 din 21.10.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat judecata cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin acţiunea cu care instanţa a fost învestită, pe calea procedurii speciale a cererilor cu valoare redusă, s-a solicitat de către reclamantă obligarea pârâtei la plata sumei de 3.410,40 RON, reprezentând debitul principal, precum şi la plata dobânzii penalizatoare de 0,95% pentru fiecare zi de întârziere, conform pct. 5 paragraful 2 din contractul perfectat între părţi.

Procedura cererilor cu valoare redusă este una specială, fiind reglementată în Titlul X, art. 1026 şi următoarele din C. proc. civ., şi se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 RON la data sesizării instanţei.

Art. 1028 din C. proc. civ. reglementează instanţa competentă a soluţiona o acţiune formulată pe calea cererilor de valoare redusă, astfel alin. (1) prevede că aceasta aparţine judecătoriilor. Din moment ce reclamanta a optat pentru soluţionarea cerii sale recurgând la această procedură specială, indiferent de natura contractului, aceste dispoziţii legale devin incidente, astfel că numai judecătoria soluţionează cererile de valoare redusă, nicidecum tribunalul.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, potrivit alin. (2) al art. 1028 din C. proc. civ., aceasta se stabileşte potrivit dreptului comun, respectiv art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/sediul pârâtul.

Prin urmare, având în considerare faptul că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Darova îşi are sediul în loc. Darova, str. x, jud. Timiş, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr. x/2021, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că Judecătoria Lugoj a fost prima instanţă sesizată cu cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele trei instanţe - Judecătoria Lugoj, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti- s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele trei instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând debit şi penalităţi contractuale, formulată în condiţiile art. 1026 şi urm. din C. proc. civ., ce reglementează procedura de soluţionare a cererilor de valoare redusă.

Procedura privind cererile de valoare redusă este o procedură specială, deci derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor al căror obiect are o valoare de până la 10.000 RON inclusiv, aplicabilă la solicitarea reclamantului, expresă sau prin îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege.

Potrivit art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei.

Stabilirea competenţei teritoriale urmează să se facă potrivit dispoziţiilor dreptului comun, respectiv potrivit art. 107 şi urm. C. proc. civ., la care alin. (2) al art. 1028 C. proc. civ. face trimitere expresă.

Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze cauza.

În speţă, se constată că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei iniţial învestite (Judecătoria Lugoj), nici prin întâmpinare, nici la primul termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Lugoj s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta alegerea instanţei competente teritorial revenea exclusiv pârâtei, care nu a înţeles să invoce vreo excepţie.

Condiţiile speciale care privesc valoarea şi natura dreptului patrimonial valorificat printr-o astfel de acţiune nu prezintă relevanţă din perspectiva stabilirii competenţei materiale şi teritoriale a instanţei, cum greşit s-a reţinut în cauză, întrucât niciuna dintre instanţele aflate în conflict nu au stabilit, în condiţiile art. 1027 alin. (3) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 1026 alin. (2) din acelaşi cod, că cererea de valoare redusă nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor prevăzute de Titlul X, Cartea a VI-a, Proceduri speciale din C. proc. civ.

În acest cadru, se reţine că reclamanta a învestit Judecătoria Lugoj cu o cerere de valoare redusă, situaţie care impune concluzia că, în ce priveşte competenţa materială, judecătoria este competentă, în virtutea faptului că prevederile art. 1028 C. proc. civ. au caracter de norme speciale în materie de competenţă.

Aşa fiind, întrucât prima instanţă învestită de către reclamantă a fost Judecătoria Lugoj, aceasta devine competentă să soluţioneze cauza, fără a avea posibilitatea de a statua din oficiu asupra competenţei teritoriale invocate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2022.