Inadmissibility of recourse against final labor dispute decision under Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 01 martie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 mai 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Prof. Dr. Dan Teodorescu, a solicitat:

1. în principal, să se constate nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. x/21.04.2020 emisă de pârât, pentru lipsa menţiunilor impuse de art. 252 alin. (2) lit. a), b), c) şi d) din Codul muncii; în subsidiar, să se dispună anularea aceleiaşi decizii pentru inexistenţa abaterii disciplinare privind "refuzul de a primi spre consultare şi semnare şi/sau motivarea refuzului de a primi acte adiţionale" în Regulamentul Intern;

2. să se dispună reîncadrarea reclamantei pe funcţia deţinută anterior desfacerii contractului individual de muncă, de medic primar stomatologie generală;

3. să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite conform contractului individual de muncă nr. x/01.03.2013, astfel cum a fost reactualizat în anul 2018 prin actul adiţional nr. x/2018, de la data desfacerii contractului individual de muncă şi până la data reîncadrării în funcţie, cât şi a dobânzii legale aferentă acestora, calculată până la data plăţii efective.

4. să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unor daune morale în cuantum de 50.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând prejudiciul moral suferit ca urmare a încălcării drepturilor nepatrimoniale ale acesteia constând în demnitate, onoare, reputaţie.

5. să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 252, art. 253 Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 6739 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Prof. Dr. Dan Teodorescu. A fost anulată decizia nr. 71/21.04.2020 emisă de pârât, îndreptată material prin decizia nr. 71Bis din 21.04.2020. A fost obligat pârâtul la reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior concedierii. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la data reintegrării efective. S-a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat redus.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Prof. Dr. Dan Teodorescu.

Prin decizia civilă nr. 4478/2021 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins apelul pârâtului, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Prof. Dr. Dan Teodorescu, solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 19 noiembrie 2021, care, la 17 decembrie 2021, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-pârât prin serviciul TDS, la 20.12.2021, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "conflictele de muncă şi de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Astfel, acţiunea, introdusă pe rolul instanţelor la 14.05.2020, are ca obiect anularea deciziei de concediere şi reintegrarea salariatului pe funcţia deţinută anterior desfacerii contractului individual de muncă, precum şi plata drepturilor salariale aferente, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă.

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunţate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

În aceste condiţii, în speţă, decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunţare, situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Având în vedere soluţia ce se va pronunţa, instanţa supremă constată că nu se mai impune soluţionarea excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ "PROF. DR. B." împotriva deciziei nr. 4478/2021 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Ca parte căzută în pretenţii, recurentul-pârât va fi obligat la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., sumă apreciată de instanţă ca fiind proporţională în raport cu activitatea prestată de avocat şi complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ "PROF. DR. B." împotriva deciziei nr. 4478/2021 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2022.