Insurance damage claim: inadmissibility of extraordinary appeal for annulment based on non-payment of judicial stamp fees as non-material error

Şedinţa publică din data de 01 martie 2022

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. de dosar x/2011, reclamanta A., prin procurator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. - absorbită ulterior de D. S.A. - obligarea pârâtei la plata sumei de 61.670 euro, daună totală pentru imobilul casă de locuit, asigurat prin contractul de asigurare, 1.200 euro, lipsa de folosinţă a locuinţei pentru perioada decembrie 2010- februarie 2011 inclusiv, şi în continuare până la acordarea despăgubirilor, actualizarea întregului debit cu rata inflaţiei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art. 970, art. 1073 - 1075 şi urm. C. civ., art. 4.4.8, art. 4.4.6 din Contractul de asigurare.

Prin sentinţa civilă nr. 5243/15.06.2011, Judecătoria Bacău a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bacău.

Prin încheierea din 13.06.2016, Tribunalul Bacău a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât, deşi creanţa în litigiu a fost cesionată către E. S.A., aceasta din urmă şi-a dat acordul pentru încasarea de către reclamantă a despăgubirii în discuţie.

Prin sentinţa civilă nr. 681/6.09.2017, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă în dosar x/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată din oficiu, a fost admisă, în parte, acţiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta F. S.A., cu consecinţa obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 61.670 EURO, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daună totală pentru imobilul casă de locuit situat în sat/Comuna Mărgineni, jud. Bacău şi suma de 2.400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial parţial.

De asemenea, a fost admisă cererea de intervenţie accesorie introdusă de E. S.A. şi au fost respinse, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta F..

Prin decizia nr. 149/13.02.2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul promovat de apelanta-pârâtă F. S.A., ca nefondat

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-reclamantă A., prin procurator B..

Prin decizia nr. 2370 din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2011, recursul reclamantei a fost anulat ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei decizii, la 17.11.2021, contestatoarea A., prin procurator B., a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., apreciind că instanţa de recurs, din eroare, nu a observat că recurenta era scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub dosar nr. x/2021.

În motivare, contestatoarea a arătat că nu datorează taxă de timbru deoarece a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru într-o fază anterioară iar scutirea operează pe tot parcursul procesului.

În opinia contestatoarei, se asimilează unei greşeli materiale şi anularea unui recurs ca netimbrat.

Contestaţia a fost comunicată intimatelor la 28.11.2021, care nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 318 din acelaşi cod, reţinând următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat de către contestatoare, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Conturând presupusa eroare materială, contestatoarea a susţinut că aceasta ar consta în faptul că instanţa de recurs a anulat recursul ca insuficient timbrat fără a observa că recurenta fusese scutită de la plata taxelor judiciare de timbru într-o etapă anterioară, scutire care se menţine şi în căile ulterioare de atac.

Noţiunea de eroare materială prevăzută de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată în sensul de greşeală de judecată, ci se referă la greşeli cu caracter procedural şi în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului. Eroarea materială trebuie să fie evidentă şi nu trebuie să fie rezultatul interpretării sau aplicării unor dispoziţii legale, pentru că s-ar ajunge la rejudecarea cauzei prin transformarea unei contestaţii în anulare într-un recurs neprevăzut de lege. Nu sunt asimilate "erorii materiale" greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Instanţa supremă reţine că, prin decizia atacată, instanţa a analizat în mod prioritar problema timbrajului şi a reţinut că, deşi recurenta-reclamantă a fost citată pentru termenul din 10.11.2021 cu menţiunea de a depune taxă judiciară de timbru în valoare de 3.586,22 RON şi 5 RON timbru judiciar, aceasta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării, depunând la dosar doar o chitanţă în valoare de 5 RON, susţinând că reprezintă taxa aferentă timbrului judiciar.

Totodată, instanţa de recurs a reţinut că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării.

Deci, considerentele reproduse în privinţa presupusei erori materiale relevă faptul că instanţa de recurs a analizat dispoziţiile legale aplicabile şi a stabilit situaţia de fapt cu privire la îndeplinirea obligaţiei de timbrare de către recurentă în baza administrării probei cu înscrisuri, fapt ce demonstrează că nu poate fi vorba de "eroare materială" în accepţiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatoarea prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este reanalizarea obligaţiei dispuse în sarcina acesteia, respectiv de a achita o taxă judiciară de timbru pentru calea de atac a recursului, cu eludarea dispoziţiilor art. 172 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, care prevede că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate; cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă".

Recunoaşterea exercitării unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de argumentele expuse, rezultă cu evidenţă că motivele invocate în contestaţia în anulare nu se încadrează în noţiunea "erorii materiale" în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece contestatoarea tinde să repună în discuţie elemente ale cauzei care, departe de a fi greşeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecăţii, ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor privind îndeplinirea obligaţiei de a timbra.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2370 din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2370 din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2022.