Pension entitlement appeal perempted after one-year inactivity following suspension of judgment
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) issued a final and irrevocable decision confirming the *peremption* of the appellant's appeal, thereby leaving the lower court's decision dismissing the appeal as inadmissible in force and extinguishing the proceedings. The dispute arose from a labor and social security conflict where the appellant, after having a previous appeal declared null and a subsequent petition for annulment rejected, filed a second appeal against the ICCJ's 2017 decision that had dismissed the prior appeal as inadmissible; the appeal was subsequently suspended in November 2020 when the parties failed to appear, and no motion to resume judgment was filed. Applying Articles 248 and 252 of the Code of Civil Procedure, the ICCJ held that the appeal perished *ipso jure* because the case remained inactive for more than one year due to the appellant's fault, with no interruption of the statutory deadline via procedural acts as required by Article 249, resulting in the automatic conclusion of the instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 252 alin. (1) C. proc. civ; Pension entitlement appeal perempted after one-year inactivity following suspension of judgment: Împotriva acestei din urmă decizii, recurenta A. a formulat recurs, solicitând casarea deciziei atacate şi soluţionarea cauzei pe fond. În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 01 martie 2022
Asupra constatării perimării recursului de faţă:
Prin decizia civilă nr. 2188/31.03.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat nulitatea recursului declarat de recurenta A. împotriva sentinţei civile nr. 10956/06.12.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei decizii, dar şi împotriva sentinţei nr. 10956/06.12.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 2 şi art. 318 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 1149/01.04.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2188/31.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale materiale în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 10956/06.12.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti; în baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat contestatoarei o amendă judiciară în cuantum de 500 RON.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauză, care, în opinia recurentei, au fost date prin abuz de funcţie şi cu încălcarea cu rea-credinţă a deontologiei profesionale, a legii şi a drepturilor sale.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 673 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1149/01.04.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei din urmă decizii, recurenta A. a formulat recurs, solicitând casarea deciziei atacate şi soluţionarea cauzei pe fond. În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin încheierea din 14.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului pe cale administrativă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia a fost înregistrat sub nr. x/2020 la secţia a II-a Civilă.
Prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă şi că, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii.
La 23 noiembrie 2021 s-a întocmit un referat în temeiul dispoziţiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, prin care s-a propus să se fixeze termen de judecată pentru constatarea perimării, potrivit dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., avându-se în vedere împrejurarea că de la data suspendării a trecut o perioadă mai mare de 1 an.
Înalta Curte, în temeiul art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare excepţia perimării recursului, reţinând următoarele:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, potrivit art. 248 C. proc. civ. de la 1865, orice cerere de recurs se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.
Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 249 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Înalta Curte a constatat că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, prin încheierea din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar părţile nu au formulat o cerere de reluare a judecăţii.
Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 10 noiembrie 2020, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părţilor, astfel că la data de 11 noiembrie 2021 a intervenit perimarea.
Prin urmare, în condiţiile art. 249 şi art. 250 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 252 din acelaşi cod, va constata perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 673 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 673 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2022.