Territorial jurisdiction conflict in contractual transport liability: alternative competence of place of delivery under Art. 113(1)(6) CPC

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la data de 19 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. Arad a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. Mijlocenii Bârgăului, solicitând instanţei: obligarea pârâtei la plata sumei de 1.547 RON, reprezentând contravaloare servicii transport, şi obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente debitului principal, în sumă de 187,99 RON, calculate până la data de 16.03.2021, precum şi dobânda legală penalizatoare calculată în continuare, până la data plăţii efective; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în taxă timbru, onorar avocat şi orice alte cheltuieli ocazionate de derularea litigiului.

La data de 21.09.2021, a fost înregistrată întâmpinarea, formulată de către pârâtă, prin intermediul căreia, a invocat necompetenţa teritorială, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 3205/2021 din 12 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Lugoj a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Lugoj, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta are sediul în Mijlocenii Bârgăului, jud. Bistriţa Năsăud, localitate care nu se află pe raza de competenţă a instanţei, constatând, astfel, că cererea este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta, conform art. 107 C. proc. civ.

2.2). La data de 21 octombrie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, secţia civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 2314/2021 din 08 decembrie 2021, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Bistriţa, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei Lugoj; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionarea conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

În fapt, între părţile litigante s-au derulat relaţii contractuale, constând în servicii de transport rutier intern de mărfuri pe ruta Bucureşti- Lugoj, Jud. Timiş, conform Comenzii de transport nr. x/05.11.2019, facturii nr. x/13.11.2019 şi Scrisorii de transport internaţional (CMR) din 05.11.2019.

Reclamanta a învestit Judecătoria Lugoj, cu o acţiune în răspundere civilă contractuală, întemeiată pe contractul de transport nr. x/05.11.2019, cu motivarea că, această instanţă este competentă general, material şi teritorial, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. întrucât locul de descărcare a mărfii transportate s-a situat în localitatea Lugoj, judeţul Timiş.

În speţă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Judecătoria Bistriţa a apreciat că competenţa teritorială este de ordine privată, astfel încât, excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Faţă de prevederile art. 113 alin. (6) C. proc. civ. şi art. 116 C. proc. civ., în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei o are reclamantul şi cum, în speţă, reclamantul a ales competenţa teritorială în favoarea instanţei locului de sosire, înscris în contractul de transport nr. x din 05.11.2019 şi scrisoarea de transport internaţional (CMR) din aceeaşi dată, excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât în termeni vagi, apare ca neîntemeiată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Judecătoria Lugoj şi Judecătoria Bistriţa şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 din C. proc. civ. şi cea din art. 113 alin. (1) pct. 6 din acelaşi, cod referitoare la competenţa teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. Arad, prin care a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. Mijlocenii Bârgăului, solicitând obligarea acesteia la plata unor sume de bani, pentru acoperirea prejudiciului generat de servicii de transport prestate, invocându-se răspunderea civilă contractuală din partea pârâtei, ce a condus la prejudicierea sa.

Acţiunea civilă de faţă are, deci, caracter personal, deoarece prin ea reclamanta îşi valorifică un drept de creanţă, respectiv, de a obţine restituirea contravalorii prestaţiilor efectuate în temeiul raportului juridic încheiat.

În considerarea caracterului acţiunii, legiuitorul a reglementat competenţa teritorială alternativă, iar art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., menţionează că "în afară de instanţa domiciliului sau sediului pârâtului, mai sunt competente: 6. instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;".

Aşadar, în raport de obiectul cauzei şi de temeiul de drept invocat de reclamantă, se constată că litigiul de faţă vizează o acţiune în răspundere civilă contractuală, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Este de reţinut că pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, alegere susţinută de art. 116 din C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 din C. proc. civ., reclamanta a înţeles să opteze pentru instanţa "locului de descărcare transport", - instanţa locului de sosire, situat în loc. Lugoj, jud. Timiş (menţionat, de altfel, de către părţi şi în contract), care se află în circumscripţia Judecătoriei Lugoj, faţă de dispoziţiile art. 113 pct. 6 din C. proc. civ., acestei instanţe îi revine competenţa să soluţioneze cauza.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în speţă competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Lugoj, care este şi instanţa sesizată de reclamantă.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., raportat la art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2022.