Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 419/2022 AI generated

Territorial jurisdiction for direct user action against lessor's supplier in lease: warranty claim governed by place of operations, not lease's exclusive jurisdiction clause

Case Number Decizia nr. 419/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Oradea District Court, ordering that court to adjudicate a civil claim for damages. The dispute involved a leaseholder (user) suing a vehicle supplier for breach of warranty obligations, specifically regarding mandatory repairs at authorized service centers, after the Oradea court declined jurisdiction based on a jurisdiction clause in the main lease agreement and the Bucharest court rejected that transfer. The court held that the jurisdiction clause in the lease contract was inapplicable because the supplier, a third party, was not a signatory to the lease agreement and the warranty contract was merely accessory; consequently, the direct action of the user against the supplier under Article 12(a) of Government Ordinance No. 51/1997 is governed by general procedural rules, establishing territorial competence in the place where the supplier’s operational site and the disputed repair operations were located.

Legislator headnote

AI generated

art. 109 C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for direct user action against lessor's supplier in lease: warranty claim governed by place of operations, not lease's exclusive jurisdiction clause: Dispoziţiile art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 nu conduc la o soluţie diferită deoarece acestea reglementează acţiunea directă a utilizatorului împotriva furnizorului, însă nu prevăd că aceasta urmează regimul juridic al celorlalte acţiuni întemeiate pe contractul de leasing şi formulate în contradictoriu cu finanţatorul. Cu alte cuvinte, acţiunea directă, deşi are la bază o operaţiune de leasing, este guvernată de alte prevederi legale şi contractuale şi are un regim juridic propriu.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction lease agreement direct civil action negative conflict of jurisdiction service contract lessor

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia civilă, la data de 16 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., Oradea, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.247,5 Euro, cu titlu de despăgubiri; cu cheltuieli de judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 4897/2020 din 04 noiembrie 2020, Judecătoria Oradea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, şi a dispus declinarea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, spre competentă soluţionare.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta A. S.R.L. a încheiat cu C. S.A. contractul de Leasing nr. x/04.06.2017, dobândind astfel calitatea de utilizator a autovehiculului marca autovehiculul D. cu nr. de înmatriculare x. La încheierea contractului de leasing între C., A. S.R.L. în calitate de utilizator, şi B., s-a încheiat contractul de garanţei şi conformitate depus la filele x.

Din preambulul contractului de leasing rezultă că acesta este format din condiţiile generale, condiţiile specifice şi anexe, iar prin art. 2.5 şi 2.5.1 din contractul de leasing încheiat de părţi s-a stabilit că utilizatorul are obligaţia de a efectua reparaţiile bunului indiferent de natura acestora doar la service-uri autorizate de D..

Art. 8.1 stabileşte că orice litigii intervenite între părţile contractante vor fi soluţionate de instanţele competente de la sediul Finanţatorului.

Instanţa a reţinut faptul că, în cazul de faţă, contractul de garantie este unul accesoriu contractului de leasing, astfel încât, şi în cazul litigiilor care au la bază neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul de garanţie devin incidente prevederile clauzei atributive de competenţă.

2.2). La data de 29 decembrie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 2233/2021 din 26 martie 2021, a admis exceptia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Oradea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă; a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Prezenta acţiune nu a fost întemeiată pe dispoziţiile contractului de leasing şi nici nu a fost formulată între părţile contractante, respectiv între utilizator şi finanţator. Astfel, cererea de chemare în judecată a fost formulată de către utilizator, dar în contradictoriu cu furnizorul bunului, iar nu cu finanţatorul. În plus, acţiunea a fost fundamentată pe obligaţia de garanţie a bunului, datorată de către furnizor şi izvorâtă din certificatul de garanţie şi conformitate. Prin urmare, speţa de faţă nu este guvernată de prevederile contractului de leasing, ci de acelea ale convenţiei de garanţie. Într-o asemenea situaţie, clauza de alegere a competenţei de la art. 8.1 din contractul de leasing nu este incidentă în prezentul litigiu şi nu putea fi invocată de către pârâtă, aceasta nefiind parte în convenţia de leasing.

Dispoziţiile art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 nu conduc la o soluţie diferită deoarece acestea reglementează acţiunea directă a utilizatorului împotriva furnizorului, însă nu prevăd că aceasta urmează regimul juridic al celorlalte acţiuni întemeiate pe contractul de leasing şi formulate în contradictoriu cu finanţatorul. Cu alte cuvinte, acţiunea directă, deşi are la bază o operaţiune de leasing, este guvernată de alte prevederi legale şi contractuale şi are un regim juridic propriu.

Susţinerea pârâtei referitoare la faptul că are sediul în sectorul 1 al municipiului Bucureşti, a considerat instanţa că nu atrage competenţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti din următoarele motive:

În primul rând, excepţia necompetenţei teritoriale pe care a invocat-o în faţa Judecătoriei Oradea nu a fost motivată pe criteriul sediului, ci pe clauza de alegere a competenţei; prin urmare, pârâta nu se poate prevala de un alt aspect pentru determinarea instanţei competente.

În al doilea rând, a avut în vedere prevederile exprese de la art. 109 C. proc. civ. or, prezenta cauză vizează tocmai drepturi şi obligaţii generate de operaţiunile de reparaţii desfăşurate la punctul de lucru din Oradea şi, având în vedere aspectele expuse, a considerat că Judecătoria Oradea a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei, şi nu putea proceda la declinarea competenţei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care reclamanta, în calitate de utilizator, a formulat o acţiune în despăgubiri împotriva pârâtei B. S.R.L., Oradea, fundamentată pe obligaţia de garanţie a bunului datorată de către furnizor - pârâta în speţă, cu punctul de lucru în municipiul Oradea.

Aşadar, deşi este vorba de o acţiune directă a utilizatorului împotriva furnizorului, întemeiată pe art. 12 din O.G. nr. 51/1997, care are la bază certificatul de garanţie şi de conformitate, clauza atributivă de competenţă din contractul de leasing încheiat nu i se aplică, furnizorul- pârâta B. S.R.L., Oradea, s.n.- nefiind parte în contract, ci finanţatorul, iar contractul de garanţie este accesoriu contractului de leasing.

În speţă, se pun în discuţie drepturile şi obligaţiile generate de operaţiuni de reparaţii, la punctul de lucru al funizorului bunului aflat în garanţie, utilizatorul având obligaţia de a efectua reparaţiile Bunului, indiferent de natura reparaţiei, doar la service-uri autorizate de D..

De altfel, potrivit art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, locatarul/utilizatorul are următoarele drepturi: de acţiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie, locatorul/finanţatorul fiind exonerat de orice răspundere.

Din analiza textului legal citat, rezultă, deci, tipurile de acţiuni judiciare pe care utilizatorul le poate exercita în contra furnizorului, acţiuni între care nu se înscrie acţiunea de faţă.

Faţă de toate cele de mai sus, şi cum reclamanta- utilizator a formulat acţiunea în despăgubiri derivând din obligaţia de garanţie, în contra pârâtei- furnizor, cu punctul de lucru în Oradea, în aplicarea art. 109 C. proc. civ., şi prin raportare la art. 130 alin. (3) C. proc. civ., se va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2022.