Health service reimbursement claim classified as civil, not social insurance, for jurisdictional allocation to First Civil Section

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE SĂNĂTATE PRAHOVA, solicitând instanţei, obligarea pârâtei să îi restituie suma de 41.490 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea serviciilor medicale necesare însănătoşirii sale.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 95/2006, şi contractul- cadru de sănătate.

2. Hotărârea pronunţată de secţia a II-a Civilă, şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Prahova de declinare a competenţei

Prin încheierea de şedinţă de la 04 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Prahova.

3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Prahova, în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 3009 din data de 26.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, ca neîntemeiată.

4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în apel

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 882 din 13 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3009 din 26.11.2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata- pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Prahova.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A., înregistrat la 08.11.2021 pe rolul secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 3.

II.1. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, după data intrării în vigoare a acesteia.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 11 ianuarie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 24 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului, se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I-a civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 completuri de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.

În lipsa unor norme de competenţă materială prin care să se statueze că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma "cu competenţă proprie" prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune ale completurilor de judecată, care funcţionază la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011, s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012.

Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2011, în cadrul secţiei I civile funcţionează completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001 (ID 3460), a exproprierii (ID 3590), în materia revendicării imobiliare (ID 3960 şi ID 4200). De asemenea, există două completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.

Totodată, conform Hotărârii nr. 8 din 05 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii, prin utilizarea aplicaţiei Ecris.

Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, ce a fost menţinută prin Hotărârea nr. 258 din 19 decembrie 2019, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat unele măsuri pentru echilibrarea activităţii de judecată de la nivelul secţiei I civile şi a secţiei a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa celor două secţii se vor repartiza între acestea "în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secţiei I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, Minori şi familie; secţiei a II-a civilă îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesioniştii, Faliment, Asigurări Sociale, Litigii de muncă, Drept maritim şi fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice".

Prin prezenta acţiune, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Prahova, obligarea pârâtei C.A.S. Prahova la plata sumei de 41.490 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale realizate şi nedecontate de pârâtă.

Aşadar, problema de drept a cărei dezlegare este hotărâtoare pentru soluţionarea litigiului apărut între reclamantă, ca beneficiar de servicii medicale, şi pârâta C.A.S. Prahova, ca plătitor al acestor servicii, este de a stabili dacă există obligaţia din partea pârâtei de a plăti reclamantei contravaloarea tuturor serviciilor medicale efectuate la Spitalul Monza, unitate care nu se află în relaţie contractuală cu C.A.S. Prahova.

Cadrul legal este, deci, cel reglementat prin art. 230 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, şi art. 262 din aceeaşi lege.

Din interpretarea textului legal citat mai sus, rezultă că sumele cuvenite nu au natura juridică a unui ajutor de asigurări sociale, aşa cum sunt ele definite la art. 153 din Legea nr. 263/2010, aşa încât, astfel de pretenţii nu cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 153 din Legea nr. 263/2010, iar competenţa de soluţionare a unui litigiu cu acest obiect nu este de competenţa secţiei a II-a civile, ca instanţă de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin urmare, litigiul dedus judecăţii se situează în sfera juridicţională a completurilor specializate din cadrul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înfiinţate prin Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012 a Colegiului de conducere, având în vedere natura juridică a acestuia ce decurge din obiectul cauzei.

În plus, prin decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

În considerentele deciziei în interesul legii evocate anterior, s-a stabilit că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit (paragraful 176).

Or, faţă de obiectul cauzei pe care se grefează cererea de recurs, de data înregistrării acesteia pe rolul instanţei supreme, respectiv 08 noiembrie 2021 şi de data la care, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit o altă repartizare între cele două secţii civile ale instanţei a cauzelor în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, respectiv 1 octombrie 2018, se constată că litigiul se circumscrie competenţei alocate secţiei I-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Anexa la Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012, acestei secţii revenindu-i competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamant A..

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă este învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii pronunţate de secţia I civilă a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost respins apelul, ca nefondat.

În acest sens, prin Decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, la paragraful 164 s-a statuat că:

"În mod corespunzător se păstrează această competenţă şi în căile de atac", considerent la care trimite paragraful 132 din Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683/31. VII.2020 ("132. De altfel, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a mai reţinut deja şi prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.").

Pentru argumentele expuse, în temeiul prevederilor Anexei la Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012 şi a Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018, menţinută prin Hotărârea nr. 258 din 19 decembrie 2019 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte va admite excepţia lipsei competenţei funcţionale a secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 882 din 13 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei competenţei funcţionale a secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2022.