Validity of voluntary suspension of judicial proceedings based on linkage to a pending case assessing loan contract adjustment under imprevisio.

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă publică din 11 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a suspendat judecarea recursului declarat de A. împotriva deciziei nr. 547/A/8.10.2019, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, recurenta Eurobank S.A. (fostă, B.), solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei către aceeaşi instanţă, în vederea continuării judecăţii.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta a arătat, în esenţă, că susţinerea instanţei potrivit căreia prin noua notificare de dare în plată se solicită adaptarea contractului dar şi faptul ca Legea 77/2016 este modificată în raport de teoria impreviziunii şi condiţiile sale, este nelegală deoarece dispoziţiile art. 413 din C. proc. civ. prevăd posibilitatea suspendării atunci când într-adevăr există o legătură între cauze, iar soluţia ce se va pronunţa va avea un efect în cea din urmă.

Recurenta susţine că, în primul rând, cauza de faţă se află în recurs, iar cauza pentru care s-a încuviinţat suspendarea este în fond şi după redarea dispoziţiilor art. 4, consideră că notificarea de echilibrare contract nu trebuie formulata cu ajutorul unui profesionist şi nici transmisă de acesta ci poate fi formulată de pârât şi depusă la sediul unei sucursale, urmând ca banca să răspundă solicitărilor acestuia.

Totodată, mai arată că, în al doilea rând, prin notificarea de dare în plată nu se poate solicita adaptarea contractului de credit, deoarece Legea nr. 77/2016 prevede numai posibilitatea transmiterii unei notificări ce are ca scop stingerea raporturilor juridice.

În al treilea rând, susţine recurenta, legile aplicabile celor două cauze sunt total diferite, în sensul că în prezenta cauză se analizează impreviziunea în raport de Decizia 63/2016 a CCR, iar în cauza nr. 1688/308/2020 sunt stabilite noi masuri în analiza teoriei impreviziunii.

În al patrulea rând, în cauza 1688/308/2020 s-a formulat cerere de sesizare a CCR cu neconstituţionalitatea Legii nr. 52/2020, lege ce modifică dispoziţiile Legii 77/2016, cerere ce a fost admisă prin încheierea din data de 21.09.2020.

Recurenta consideră că, având în vedere cele menţionate mai sus, nu există o legătură între cele două dosare, mai mult, prin suspendarea prezentei cauze s-ar aduce prejudicii creditorului deoarece nu cunoaştem termenul în care CCR se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate şi nici ce soluţie va pronunţa, deoarece, aşa cum bine se cunoaşte, prin decizia 623/2016 s-au adus schimbări majore în dosarele ce au ca obiect darea în plată.

Astfel, susţine că dezlegarea prezentului diferend litigios nu depinde de existenta soluţiei din cauza nr. 1688/308/2020, condiţiile statuate la art. 413 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite pentru suspendarea facultativă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 29.03.2021, sub nr. x/2017*/a1.

II.1. Apărarea formulată

Intimatul A. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 26 aprilie 2021, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 30 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Părţile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 20 ianuarie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică, la data de 24 februarie 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, constatând Înalta Curte că încheierea recurată în cauză nu este criticabilă, sub aspectul îndeplinirii, în concret, a condiţiilor prev. de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor acestui articol, instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus- menţionate, rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre existenţa unui drept ce face obiectul altui dosar.

În cauza de faţă, instanţa a concluzionat în sensul existenţei legăturii de condiţionalitate între prezentul dosar şi dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sighişoara, având ca obiect contestaţia formulată de C.- recurenta în cauza de faţă- la notificarea intimatului A., de echilibrare a contractului de credit care formează obiectul şi al cauzei de faţă, iar, în subsidiar, stingerea datoriei izvorâte din temeiul aceluiaşi contract.

Aceste aspecte, s-a solicitat a fi analizate şi din perspectiva modificărilor legislative aduse Legii nr. 77/2016, prin care s-au definit situaţiile de impreviziune, perioada supusă analizei în litigiul de faţă formând şi obiectul acelui dosar.

Ca atare, între situaţia de fapt existentă în acel dosar şi cea dedusă instanţei pendinte, există acea legătură care se poate considera că constituie, prin sine înseşi, temeiul suspendării judecării cauzei.

Cât timp legiuitorul a avut în vedere pentru reglementarea acestui caz de suspendare facultativă a judecăţii înrâurirea pe care o poate avea dreptul dintr-un dosar asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauză, înrâurire care rezultă, cu evidenţă, şi în speţă, în mod legal instanţa anterioară a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o atare condiţionalitate, în raport cu obiectul prezentei cauze şi cu motivele invocate, putând fi reţinută.

Nu în ultimul rând, este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică şi îndeplineşte condiţiile cerute de textul de lege invocat.

Prin caracterul permisiv al dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul are posibilitatea să cenzureze în fiecare caz utilitatea suspendării, întregul sistem de drept procedural românesc bazându-se pe dreptul de apreciere al judecătorului, prerogativă pe care instanţa de apel a exercitat-o în sensul adoptării măsurii suspendării cauzei.

Într-o altă exprimare, Înalta Curte reţine faptul că aceste dispoziţii nu au caracter imperativ, ci lasă la aprecierea instanţei de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflate pe rol. Aşadar, instanţa poate suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile legăturii cu un drept care face obiectul unei alte judecăţi şi care ar avea o înrâurire directă asupra soluţionării cauzei civile pendinte- ceea ce, legal instanţa de apel a procedat.

În egală măsură, suspendarea dispusă de instanţă în cauză nu contravine dreptului la un proces echitabil, şi nici nu este de natură să conducă la nerespectarea unui termen rezonabil pentru valorificarea dreptului recurentei de a cere instanţei de judecată cenzurarea unui act, cu atât mai mult cu cât, celălalt proces, a fost iniţiat de către aceasta.

Înalta Curte are în vedere faptul că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, ba chiar este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil.

În vederea unei mai bune administrări a actului de justiţie, precum şi în respectarea principiului aflării adevărului, instanţa este datoare să valorifice în interesul tuturor părţilor din proces, dispoziţiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor şi interesele legitime ale celorlalte părţi.

Termenul în care este înfăptuită justiţia este esenţial pentru garantarea eficacităţii sale, însă susţinerile recurentului nu pot fi primite, atâta vreme cât, pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare, celeritatea nu trebuie să vină în contradicţie cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunităţii luării măsurii suspendării în speţă.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, în Decizia sa nr. 29 din 27 ianuarie 2004, a reţinut că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti (şi nu numai) ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfăşurării judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta EUROBANK S.A. (fostă, B.) împotriva încheierii de şedinţă publică din 11 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2022.