Suspension of civil proceedings due to dependency on separate tax litigation in corporate dissolution opposition
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the company's appeal, thereby upholding the Court of Appeal's order to suspend the proceedings on the opposition to the company's dissolution. The dispute concerned a fiscal authority's challenge to the registration of a corporate dissolution decision, where the appellant argued that a separate, ongoing tax audit challenge did not create a necessary dependency to halt the current case, and additionally claimed the lower court's decision lacked sufficient reasoning. The Court held that the suspension was legally justified under Article 413(1)(1) of the Code of Civil Procedure because the resolution of the opposition to dissolution depends on the outcome of the separate administrative tax case, establishing a required interdependence; the Court further rejected the lack of motivation critique as the reasoning permitted effective judicial control.
Legislator headnote
AI generatedart. 63 din Legea nr. 31/1990, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 414 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ; Suspension of civil proceedings due to dependency on separate tax litigation in corporate dissolution opposition: , recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 414 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022
Asupra recursului, constată următoarele:
La data de 14 octombrie 2019 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, sub dosar nr. x/2019, opoziţia înaintată de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba, în conformitate cu prevederile art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa nr. 20/COM/2020 din 29 mai 2020, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, s-a respins opoziţia formulată de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV- ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ALBA, în contradictoriu cu A. S.R.L., şi a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ALBA.
Prin încheierea din 21 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de suspendare formulată de apelantă şi, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 20/COM/2020, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei încheieri, recurenta-pârâtă SOCIETATEA A. S.R.L. a declarat recurs.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă susţine că prevederile legale invocate de instanţa de apel nu sunt îndeplinite în această cauză, astfel încât temeiul suspendării nu subzistă şi se impune a fi reluat cursul judecăţii.
Recurenta-pârâtă arată că temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă suspendarea cursului judecăţii indicat anterior, prezumă că soluţia în cauză depinde în tot sau în parte de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Alba Iulia.
În opinia sa, între cele dosare nu există raportul de interdependenţă pe care instanţa de apel l-a invocat, întrucât în cel de-al doilea dosar, recurenta- pârâtă a formulat o acţiune în contencios administrativ fiscal împotriva D.G.R.F.P. Braşov cu privire la o decizie de impunere privitoare la obligaţii fiscale suplimentare rezultate în urma unui control fiscal.
Recurenta-pârâtă precizează că acest control fiscal a fost efectuat după ce s-a luat hotărârea de dizolvare a societăţii şi după ce s-a operat această hotărâre la registrul comerţului, în timp ce în prezenta cauză, instanţa este ţinută să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru adoptarea hotărârii de dizolvare a societăţii la momentul adoptării acestei hotărâri şi nu la un moment ulterior.
Or, în speţa de faţă, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, organul fiscal a emis procesul-verbal nr. x/16.09.2019 din care reiese faptul că organele de control fiscal au apreciat că nu există obligaţii fiscale ale societăţii sau fapte sancţionabile conform Codului de procedură fiscală.
Împrejurarea că ulterior emiterii acestui proces-verbal, adoptării hotărârii de dizolvare şi formulării contestaţiei care face obiectul prezentei cauze, a fost efectuat un control fiscal, nu este, în opinia recurentei-pârâte, o împrejurare de natură să ducă la anularea procedurii de dizolvare.
Dimpotrivă, recurenta-pârâtă apreciază că eventuale pretenţii care ar fi justificate, pot fi valorificate în cadrul lichidării societăţii ca urmare a dizolvării, soluţia din prezenta cauză putând avea, eventual, relevanţă în procedura lichidării, nefiind aptă să influenţeze opoziţia la dizolvare.
Ca atare, recurenta-pârâtă apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea cursului judecăţii.
Recurenta-pârâtă învederează şi faptul că, deşi recursul împotriva încheierii de suspendare a cursului judecăţii, aşa cum el este reglementat de art. 414 C. proc. civ. nu este condiţionat şi de încadrarea în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., înţelege să invoce şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciind că încheierea recurată nu este motivată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 414 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ALBA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să îl respingă pentru considerentele care vor fi dezvoltate în cele ce urmează.
Chestiunea de drept supusă analizei vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca urmare a suspendării judecării apelului la termenul de judecată din 21 aprilie 2021, critici ce se subsumează motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Acest caz de suspendare are în vedere existenţa unui alt dosar, aflat pe rolul instanţelor de judecată, a cărui soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluţia din procesul pendinte aflându-se în strânsă legătură.
Cu alte cuvinte, acest caz de suspendare facultativă legală a judecăţii poate interveni atunci când soluţionarea cauzei supuse suspendării depinde de soluţionarea altui dosar în care se tranşează un drept, ce influenţează soluţia în cauza supusă suspendării.
Dispoziţiile legale anterior evocate, care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.
Înalta Curte reţine că suspendarea judecăţii apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., prin încheierea din 21 aprilie 2021, a fost determinată de existenţa dosarului nr. x/2020, având ca obiect acţiunea în contencios exercitată de societate împotriva deciziei nr. 248/2020 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov şi a deciziei de impunere privind obligaţii accesorii anexă la decizia de impunere nr. x/11.12.2019.
Evaluând oportunitatea întreruperii cursului judecăţii, instanţa de apel a avut în vedere ansamblul circumstanţelor cauzei şi legătura dintre cele două procese, în condiţiile în care prin hotărârea nr. 2/07.08.2019 a societăţii A. S.R.L., împotriva căreia s-a formulat opoziţie de către D.G.R.F.P. Braşov - A.J.F.P. Alba, s-a decis dizolvarea, lichidarea şi radierea societăţii, precizându-se că societatea nu are bunuri mobile şi imobile şi nu are datorii către persoane fizice sau juridice.
Având în vedere cele arătate mai sus, nu se poate reţine în cauză încălcarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi incidenţa motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va înlătura şi criticile invocate de recurenta-pârâtă, ce vizează nemotivarea încheierii.
Faptul că recurenta-pârâtă este nemulţumită de caracterul concis al motivării instanţei de apel nu reprezintă un motiv de casare a hotărârii, atât timp cât raţionamentului logic al instanţei, expus în cadrul considerentelor, permite efectuarea controlului de legalitate.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă societatea A. S.R.L. împotriva încheierii din 21 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă societatea A. S.R.L. împotriva încheierii din 21 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.