RCA Insurance Liability: Inadmissibility of Cassation Appeal Under Article 483(2) C. proc. civ. Following Law 310/2018
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate court's final decision in favor of the insurer and the forced intervener. The dispute concerned a civil claim for moral and material damages and legal interest arising from a road traffic accident insurance (RCA) matter, where the plaintiff contested the appellate court's interpretation of the start date for accrual of legal interest versus statutory late-payment penalties. The decisive legal basis was Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, as amended by Law No. 310/2018, which stipulates that judgments in insurance matters are not subject to cassation appeal, rendering the lower court's decision final and immune from further attack regardless of the substantive arguments regarding Article 132/2017 and the Civil Code provisions on delictual liability.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, art. 23 din Legea nr. 132/2017, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; RCA Insurance Liability: Inadmissibility of Cassation Appeal Under Article 483(2) C. proc. civ. Following Law 310/2018: Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 09.08.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul forţat C., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale, a sumei de 743 RON, cu titlu de daune materiale, a dobânzii legale calculate de la data punerii în întârziere a pârâtei şi până la plata efectivă a despăgubirilor.
Prin sentinţa civilă nr. 2583 din 01 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul forţat C., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 371,5 RON, cu titlu de daune materiale; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.000 euro, cu titlu de daune morale şi a obligat pârâta să plătească reclamantului dobânda legală ce se va calcula asupra debitelor principale, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data achitării efective.
Prin decizia civilă nr. 922 din 25 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A., împotriva sentinţei civile nr. 2583 din 01 octombrie 2020, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. şi C..
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul-reclamant apreciază că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dreptului material în ceea ce priveşte dobânda legală, considerând în mod eronat că dobânda legală va fi acordată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti faţă de art. 23 alin. (6) din Legea nr. 132/2017. Totodată, susţine că instanţa de apel a interpretat greşit şi dispoziţiile art. 1.523 şi 1.535 C. civ.
Astfel, recurentul-reclamant arată că interpretarea şi aplicarea art. 21 şi art. 23 din Legea 132/2017, în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, nu se pot face decât coroborat şi vizează ipoteza în care asigurătorul RCA nu plăteşte de bunăvoie într-un termen de 10 zile de la data primirii hotărârii judecătoreşti definitive, penalităţile fiind în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere. Potrivit recurentului-reclamant, aceste penalităţi nu au natura juridică a unei dobânzi, nefiind un beneficiu nerealizat (lucrum cessans), ci reprezintă o formă de coerciţie pentru asigurătorul care nu înţelege să plătească de bunăvoie despăgubirile stabilite prin hotărâre definitivă în termenul legal de 10 zile de la data primirii hotărârii judecătoreşti.
Recurentul-reclamant învederează şi faptul că dobânda legală pe care a solicitat-o reprezintă beneficiul nerealizat şi face parte din prejudiciul total.
În opinia sa, instanţa de apel a confundat penalităţile de întârziere prevăzute de Legea nr. 132/2017 cu dobânda legată prevăzută de C. civ. în cadrul răspunderii delictuale pentru fapte ilicite extracontractuale, la care reclamantul creditor are dreptul, conform art. 1.385 alin. (1) C. civ., raportat la art. 1.523 alin. (2) lit. e), coroborat cu art. 1.531 şi art. 1.535 C. civ.
O altă critică vizează faptul că instanţa de apel a dat o interpretare greşită şi art. 23 din Legea nr. 132/2017, considerând că dobânda curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, deşi, în mod corect, conform art. 21 din acelaşi act normativ, penalităţile curg, nu de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, ci de la data împlinirii unui termen legal de 10 zile de la primirea/comunicarea hotărârii judecătoreşti definitive de către asigurător.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Intimaţii B. S.A. şi C. nu au formulat întâmpinări.
Analizând recursul, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii, respectiv 9 august 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite şi cele în materia asigurărilor.
Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 922 din 25 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 922 din 25 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.