Automatic peremption of appeal for failure to maintain procedural continuity during statutory suspension

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată cauza în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. şi a fost trimisă cauza la arhivă, în nelucrare, până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziilor din dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant a arătat că ipoteza premisă şi situaţia dedusă judecăţii în dezlegarea chestiunii de drept au în vedere ipoteza că titularului dreptului de pensie şi beneficiar al recalculării în condiţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2020 i s-a emis de către Casa Judeţeană de Pensii o decizie de recalculare a pensiei. Recurentul-reclamant susţine că nu i-a fost emisă o decizie de recalculare a pensiei în condiţiile art. 1692 din Legea nr. 263/2010, astfel că situaţia sa este diferită faţă de cea care a constituit situaţia premisă în sesizarea Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care a generat pronunţarea deciziilor nr. 69/2018 şi 81/2018.

Totodată, recurentul-reclamant a mai susţinut că reţinerea în privinţa sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare înfrânge dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 26/2010 care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plăţii pensiei, precum şi orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condiţiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

La data de 18 iunie 2018, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. şi în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 16 septembrie 2020, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, s-a dispus preschimbarea din oficiu a termenului stabilit la data de 13 ianuarie 2021, pentru termenul de judecată de la 24 februarie 2021.

Prin încheierea din 24 februarie 2021, s-a acordat termen la data de 14 aprilie 2021, în vederea discutării excepţiei rămânerii fără interes a recursului declarat în cauză.

Prin încheierea din 14 aprilie 2021, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 23 februarie 2022.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 14 aprilie 2021.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 14 aprilie 2021, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, faţă de data de 23 februarie 2022.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.