Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1010/2005 AI generated

Public employee’s challenge to dismissal order reinstated after territorial jurisdiction ruling quashed and remanded.

Case Number Decizia nr. 1010/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) granted the appeal filed by the government defendant, quashed the first-instance decision of the Bucharest Court of Appeal, and remanded the case to that same court to continue the merits. The underlying dispute was an administrative action by a public employee seeking annulment of an order terminating his public service, reinstatement, unpaid salary, and moral damages. The lower court had declined territorial jurisdiction and referred the case to the court of the claimant's domicile under Article 6(1) of Law No. 29/1990. The High Court held that territorial jurisdiction is relative, that the claimant validly chose the alternative forum at the defendant's seat, and that the jurisdictional exception was raised too late (at the fifth hearing, after the court had already suspended the contested order), so it could no longer be entertained; therefore, the originally seized Bucharest Court of Appeal was the proper court to continue the case.

Legislator headnote

AI generated

art. 6 din Legea nr. 29/1990, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, art. 12 C. proc. civ; Public employee’s challenge to dismissal order reinstated after territorial jurisdiction ruling quashed and remanded: The underlying dispute was an administrative action by a public employee seeking annulment of an order terminating his public service, reinstatement, unpaid salary, and moral damages. The lower court had declined territorial jurisdiction and referred the case to the court of the claimant's domicile under Article 6(1) of Law No. 29/1990. The High Court held that territorial jurisdiction is relative, that the claimant validly chose the alternative forum at the defendant's seat, and that the jurisdictional exception was raised too late (at the fifth hearing, after the court had already suspended the contested order), so it could no longer be entertained; therefore, the originally seized Bucharest Court of Appeal was the proper court to continue the case.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction administrative dismissal public hearing public service rule of law relative exceptions

Cited Legislation

AI generated
art. 6 din Legea nr. 29/1990
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990, competența revine curții de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamantul.
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr.
art. 12 C. proc. civ
Cited in the reasoning to establish that the claimant had the right to choose between courts of equal competence, thereby justifying rejection of the territorial exception and the basis for annulling the decision.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 12 C. proc. civ.

Cited in the reasoning to establish that the claimant had the right to choose between courts of equal competence, thereby justifying rejection of the territorial exception and the basis for annulling the decision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2498 din 11 august 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, să se constate nulitatea Ordinului nr. 108 din 16 iulie 2003, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, prin eliberarea sa din funcția publică de referent ctg. C, cls. I, gr. I din cadrul Direcției de Coordonare a activității în profil teritorial și în consecință. să se dispună: reintegrarea sa în funcție, obligarea pârâtului la plata salariului lunar în sumă de 3.200.000 lei. începând cu 16 august 2003. până la reintegrare și la plata sumei de 576.000.000 lei. reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 71 din 21 ianuarie 2004, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990, competența revine curții de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamantul.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, criticând-o, ca nelegală și netemeinică, în raport cu faptul că, în cauză, s-a dispus citarea părților, s-a depus întâmpinare, s-au admis și administrat probele și înainte de pronunțarea hotărârii, instanța de fond a pus problema schimbării competenței, în sensul de a se trimite dosarul, la instanța de la domiciliul contestatorului.

Recursul este fondat.

Din actele dosarului se constată că, în cauză, Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat competența teritorială, invocând art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, care stabilește competența teritorială, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamantul.

Potrivit dispozițiilor art. 12 C. proc. civ., reclamantul poate renunța la această dispoziție de favoare și să înregistreze acțiunea, la instanța sediului autorității pârâte, având posibilitatea conferită de competența teritorială alternativă, de a alege între instanțele deopotrivă de competente, astfel cum în speță, a procedat contestatorul P.M.

În raport cu aceste dispoziții, Curtea constată că instanța competentă teritorial pentru a judeca, în continuare, cauza, este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prima instanță sesizată, căreia i se va trimite dosarul, spre competentă, soluționare.

Competența teritorială având un caracter relativ, excepția de necompetență putea fi invocată numai la primul termen de judecată, respectiv înainte de intrarea în cercetarea fondului.

Ca atare, această excepție ridicată și pusă în discuție, la al cincilea termen acordat în cauză și după ce instanța, la termenul din 1 octombrie 2003, suspendase aplicarea ordinului contestat, nu mai putea fi primită.

Așa fiind, urmează a se admite recursul, a se casa sentința atacată și a se trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, împotriva sentinței civile nr. 71 din 21 ianuarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, spre continuarea judecății.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.