Nullity of extra-ordinary appeal for failure to distinguish between annulment of arbitral award and merits review

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea arbitrală formulată la 17 decembrie 2018 şi înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat pârâtei B. S.R.L plata sumei de 413.000 RON, reprezentând repartizarea beneficiilor din activităţile comune desfăşurate de coasociaţi în cadrul asocierii în participaţiune, în valoare de 50 %, conform Contractului de asociere în participaţiune din data de 28.08.2016, art. VI alin. (6).1 pct. B, în cuantum de 393.470,80 RON, conform balanţei analitice pe perioada 1.12.2017-31.12.2017, precum şi contravaloarea cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art. 970 şi art. 1.073 din C. civ. şi art. 571 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 43/30.07.2020 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în parte cererea şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 393.470,76 de RON, cu titlu de beneficii rezultând din contractul de asociere în participaţiune dintre părţi; de asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 36.571,19 RON, cu titlu de cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei sentinţe arbitrale a formulat acţiune în anulare B. S.R.L. Ulterior, la data de 21.09.2020, pârâta B. S.R.L. a depus la dosarul cauzei o precizare a acţiunii în anulare, prin care a indicat temeiul acesteia, respectiv dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. e), f), g) şi h) din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 267 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-Civilă a fost respinsă acţiunea în anulare ca nefondată.

La 28 aprilie 2021, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 267 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-Civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac.

Recurenta a susţinut că motivarea sentinţei atacate este subiectivă, întrucât instanţa a apreciat că argumentele pe care a fost întemeiată acţiunea în anulare sunt lipsite de claritate şi coerenţă, iar probatoriul administrat de tribunalul arbitral a fost inutil expus. A mai criticat recurenta şi concluzia instanţei potrivit căreia prin cererea de anulare a hotărârii arbitrale nu s-au formulat critici de nelegalitate a hotărârii arbitrale.

În continuare, recurenta a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 13 din C. proc. civ., precum şi cu nerespectarea obligaţiei instanţei de a avea rol activ în aflarea adevărului, principiu prevăzut de dispoziţiile art. 22 din acelaşi act normativ. În acest sens, recurenta a arătat că instanţa a respins la primul termen de judecată solicitarea de încuviinţare a probei cu înscrisuri noi, în condiţiile în care expertiza efectuată la curtea de arbitraj era incompletă şi nu conţinea răspunsul la obiecţiuni.

A mai precizat recurenta că, din cauza pandemiei, reprezentantul S.C. B. S.R.L. nu a putut să depună înscrisuri noi la primul termen de judecată, consemnându-se greşit că recurenta ar fi solicitat proba cu martori, în fapt aceasta solicitând proba cu înscrisuri care conţineau declaraţii de martori, cu valoare de început de dovadă scrisă, precum şi proba cu expertiză extrajudiciară pentru combaterea susţinerilor A. S.R.L..

A învederat recurenta că instanţa fondului nu a stăruit prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului în cauză, întrucât nu a dispus administrarea niciunei probe.

De asemenea, a mai invocat recurenta că, în mod nelegal, a considerat Curtea de Apel că motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. nu poate fi luat în considerare, prin raportare la obiectul şi limitele procesului care sunt stabilite prin cererile părţilor.

În continuare, contrar susţinerilor Curţii de Apel, potrivit cărora înscrisul depus de recurentă la 02.03.2020, nu constituie veritabile obiecţiuni la raportul de expertiză, ci doar o contestare a acestuia, recurenta arată ca a formulat obiecţiuni, dar şi cerere de recuzare a expertului, însă instanţa nu s-a pronunţat pe aceste aspecte.

Recurenta a arătat că hotărârea arbitrală nu este motivată corespunzător fiind lăsate nesoluţionate o serie de cereri.

O altă critică invocată vizează argumentul Curţii de Apel în sensul că este permisă desfiinţarea unei sentinţe arbitrale numai pentru motive de nelegalitate, însă, susţine recurenta, instanţa a nu a administrat probele solicitate de către recurentă în susţinerea cererii în anulare, deşi avea obligaţia să verifice motivele de nelegalitate ale hotărârii arbitrale, inclusiv faptul că întreaga procedură arbitrală trebuia să se desfăşoare într-un termen prevăzut sub sancţiunea nulităţii, să fie respectată egalitatea de tratament, dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii.

S-a invocat, de asemenea, că hotărârea arbitrală nu cuprinde motive justificate pentru neadministrarea probei testimoniale, mai ales că această probă fusese încuviinţată şi prorogată după efectuarea expertizei, iar recurenta nu a menţionat că renunţă la această probă.

În final, recurenta a susţinut că prin hotărârea recurată nu a fost evidenţiat niciun motiv de încălcare a normelor imperative, instanţa neefectuând un control de legalitate asupra hotărârii arbitrale, reluând doar motivarea tribunalului arbitral, limitându-se doar la verificarea incidenţei textelor legale care constituie temeiul de drept al acţiunii în anulare.

La 28 iunie 2021, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 20 iulie 2021 recurenta a depus răspuns la întâmpinare solicitând, în esenţă, înlăturarea apărărilor formulate de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, şi admiterea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil trebuie precizat, cu referire la limitele controlului de legalitate ce urmează a se exercita în cauză, că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o hotărâre judecătorească prin care a fost soluţionată o acţiune în anulare a unei hotărârii arbitrale.

Apoi, trebuie menţionat că acţiunea în anulare constituie o cale de control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale, cu două obiective bine determinate, şi anume: verificarea conformităţii hotărârii arbitrale cu convenţia arbitrală, precum şi respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, astfel cum acestea sunt consacrate de art. 575 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, niciunul dintre motivele prevăzute de art. 608 C. proc. civ. nu priveşte controlul temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluţionării fondului litigiului arbitral.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488, menţionat mai sus.

Or, în cea mai mare parte, argumentaţia adusă de recurentă în susţinerea motivelor de nelegalitate, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., se constituie în critici aduse hotărârii arbitrale, fiind reiterate, în esenţă, susţinerile din acţiunea în anulare, cu privire la neadministrarea probelor cu înscrisurile în care au fost consemnate declaraţiile unor martori, acestea fiind apreciate de recurentă ca fiind un început de dovadă scrisă necesar soluţionării cauzei, în condiţiile în care expertiza efectuată la curtea de arbitraj a fost apreciată ca fiind incompletă, aceasta neconţinând răspunsul la obiecţiuni.

Apoi, deşi recurenta a susţinut că instanţa ar fi pronunţat hotărârea cu încălcarea dreptului la apărare al recurentei şi a rolului activ al instanţei, din dezvoltarea acestor critici rezultă că recurenta tinde la reanalizarea situaţiei de fapt, pe baza probelor noi a căror administrare o solicită.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a criticat motivarea sentinţei atacate, afirmând că aceasta este subiectivă, întrucât instanţa a reţinut că argumentele care au stat la baza formulării acţiunii în anulare sunt lipsite de claritate şi coerenţă.

Aceste critici, departe de a fi motive de nelegalitate a hotărârii recurate, pun în discuţie temeinicia hotărârii atacate şi nu nelegalitatea acesteia, recurenta fiind nemulţumita de concluzia instanţei cu privire la motivele invocate în acţiunea în anulare, prin raportare la motivele legale care pot atrage desfiinţarea unei hotărâri arbitrale, motive care sunt strict şi limitativ prevăzute de lege.

De asemenea, recurenta mai susţine că instanţa nu a administrat probele solicitate de către recurentă în susţinerea acţiunii în anulare, nu a evidenţiat niciun motiv de încălcare a normelor imperative şi nu a desfăşurat un control de legalitate asupra hotărârii arbitrale, limitându-se doar la verificarea incidenţei textelor legale care constituie temeiul de drept al acţiunii în anulare.

Astfel cum arată şi recurenta, curtea de apel a verificat incidenţa textelor legale care constituie temeiul de drept al acţiunii în anulare, având în vedere dispoziţiile art. 608 C. proc. civ., care nu dă instanţei dreptul să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluţionat fondul pricinii, aspectele relative la situaţia de fapt din cauză ori la analiza probatoriului efectuată de tribunalul arbitral, neintrând în sfera de control a instanţei, faţă de natura juridică a acţiunii în anulare.

În continuare, Înalta Curte constată că nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, ar fi fost încălcate sau aplicate greşit norme de drept material.

În realitate, prin criticile invocate în susţinerea recursului, se repun în discuţie chestiuni asupra cărora curtea de apel deja s-a pronunţat, referitoare la legalitatea şi temeinicia hotărârii arbitrale, aspecte care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea limitelor stabilite de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., şi a specificului acţiunii în anulare, dat de limitele prevăzute de art. 608 C. proc. civ.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 coroborat cu art. 608 C. proc. civ.

Înalta Curte, mai reţine şi dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, care prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 267 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 267 din 16 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.