Cassation annulled for failure to articulate legal-erroneity grounds; re-evaluation of factual proof and damage quantification excluded from extraordinary appeal review

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 29 decembrie 2017, sub numărul x/2017, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pârâta E. S.A. şi intervenientul F., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 RON -daune morale si 10.000 RON-daune materiale pentru A., tatăl minorului decedat, a sumei de 1.000.000 RON - daune morale pentru C., mama minorului decedat, a sumei de 500.000 RON reprezentând daune morale pentru B., fratele minorului decedat, a sumei de 300.000 RON, cu titlu de daune morale pentru D., bunica maternă a minorului decedat, precum şi la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere si a cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile C. proc. civ. şi textele de lege indicate în acţiune.

Prin sentinţa nr. 4776 din 30 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale, precum şi suma de 800.000 RON, reprezentând daune morale, reclamantei C., suma de 800.000 RON, reprezentând daune morale, reclamantului B. suma de 200.000 RON, reprezentând daune morale şi reclamantei D. suma de 200.000 RON, reprezentând daune morale. De asemenea, instanţa a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, aferente debitului principal, ca neîntemeiat şi a luat act că reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta E. S.A., solicitând admiterea acestuia şi desfiinţarea în parte a sentinţei civile apelate, iar ca urmare a rejudecării fondului, diminuarea daunelor materiale şi morale acordate de către instanţa de fond reclamanţilor.

Prin decizia civilă nr. 548 din 29 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul formulat de pârâta E. S.A., ca nefondat.

La 13 mai 2021 pârâta E. S.A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 548 din 29 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Totodată, recurenta E. S.A. a solicitat întoarcerea executării silite, în situaţia în care se va dispune desfiinţarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă criticată, potrivit dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nemotivată întrucât instanţa de apel nu a stabilit corect situaţia de fapt la care să aplice legea şi totodată, cuprinde motive vădit contradictorii în stabilirea cuantumului daunelor morale acordate reclamanţilor.

A arătat recurenta că instanţa de apel nu a răspuns criticilor referitoare la cuantumul daunelor morale, a făcut referiri trunchiate la jurisprudenţă, astfel că nu se poate identifica raţionamentul instanţei de apel potrivit căruia sumele acordate de către instanţa de fond reclamanţilor sunt corespunzătoare si reflectă criteriile pe care le-a statuat jurisprudenţa constantă a instanţelor.

De asemenea, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere materialul probator existent în dosarul respectiv, care impune aplicarea prevederilor art. 1371 C. civ., prin reţinerea culpei victimei la producerea accidentului rutier din data de 19.04.2013.

În considerarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 430 alin. (1) din acelaşi cod şi a art. 28 alin. (1) C. proc. pen., susţinând că hotărârea penală nu produce efecte în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

A mai invocat şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 şi a art. 50 alin. (1) lit. d) din Ordinul CSA nr 23/2014 potrivit cărora, la stabilirea despăgubirilor, reprezentând daunele morale, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se are în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din Romania.

De asemenea, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat anumite împrejurări în funcţie de care se apreciază despăgubirile pentru prejudiciul personal nepatrimonial, respectiv dacă fapta a fost săvârşită din culpă exclusivă sau concurentă cu a victimei şi dacă persoanele prejudiciate depindeau de victimă sau dacă erau minore în stare de nevoie sau aveau tulburări sufleteşti dovedite cu rapoarte psihologice care să arate dimensiunea traumei suferite.

A mai invocat recurenta că, deşi a depus jurisprudenţă din care rezultă că instanţele au acordat despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de rude, mult inferior celui acordat în cauză, aceasta nu a fost analizată de instanţă.

A concluzionat recurenta că hotărârea atacată este greşită întrucât instanţa de apel a nesocotit criteriile legale de stabilire a despăgubirilor şi nu a avut în vedere criteriile concrete de determinare a cuantumului daunelor morale.

Intimaţii-reclamanţi, prin reprezentant convenţional avocat G., la 2 iulie 2021, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

Recurenta a depus la 20 iulie 2021 răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

La 12 august 2021, intimaţii-reclamanţi au depus note scrise prin care au precizat că executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite la data de 08 iulie 2021, în dosarul nr. x/2021, întrucât s-a realizat integral obligaţia stabilită prin titlul executoriu emis în cauză.

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 16 noiembrie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., recurenţii formulând punct de vedere prin care au susţinut admisibilitatea recursului.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de textul de lege menţionat mai sus.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond.

Recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate recurenta a susţinut că hotărârea recurată este nemotivată întrucât instanţa de apel nu a stabilit corect situaţia de fapt la care să aplice legea şi totodată, hotărârea cuprinde motive contradictorii în stabilirea cuantumului daunelor morale acordate reclamanţilor.

Aceste susţineri, precum şi cele prin care se arată că instanţa de apel nu s-a raportat la jurisprudenţa indicată de recurentă referitoare la cuantumul daunelor morale, instanţa de apel reţinând că acestea sunt corespunzătoare şi reflectă criteriile pe care le-a statuat jurisprudenţa constantă a instanţelor, nu se încadrează în ipotezele vizate de motivul de nelegalitate invocat, ci relevă aspecte de fond asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat având ca temei situaţia de fapt rezultată în urma administrării probelor.

În mod similar, susţinerile recurentei privitoare la aprecierea necorespunzătoare de către instanţa de apel a materialul probator existent în dosar, care impune aplicarea prevederilor art. 1371 C. civ., prin reţinerea culpei concurente a victimei la producerea accidentului rutier, vizează aspecte de fond care nu intră în atribuţiile instanţei de recurs.

Nici dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material, recurenta neinvocând critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate norme de drept material.

Astfel, deşi se invocă încălcarea normelor de drept material, recurenta repune în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, care a stat la baza aprecierii cuantumul despăgubirilor solicitate de aceştia, tinzând la reaprecierea probelor şi la stabilirea unei alte situaţii de fapt.

A mai susţinut recurenta că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 28 alin. (1) C. proc. pen., însă în dezvoltarea acestor critici, recurenta nu a invocat aspecte de nelegalitate a deciziei recurate, ci aspecte de fond privind existenţa prejudiciului, întinderea acestuia şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite şi culpa victimei, aspecte asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat.

De asemenea, recurenta a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 şi a art. 50 alin. (1) lit. d) din Ordinul CSA nr. 23/2014 potrivit cărora la stabilirea despăgubirilor, reprezentând daunele morale, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se are în vedere legislaţia si jurisprudenţa din Romania, însă în detalierea modului în care instanţa de apel a încălcat aceste dispoziţii legale, recurenta a prezentat doar aspecte ce ţin de aprecierea instanţei devolutive cu privire la cuantumul despăgubirilor.

În concluzie, prin criticile invocate în susţinerea recursului, se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la reinterpretarea probatoriului, care să conducă la respingerea sau diminuarea pretenţiilor, chestiuni asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat şi care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate a hotărârii atacate şi nu de netemeinicie.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenţii nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 548/2021 din 29 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 548/2021 din 29 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.