Leasing contract appeal annulled for failure to articulate grounds of illegality under the civil procedure code

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2016, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016, şi ulterior completată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu B.. S.A., rezoluţiunea contractului de leasing financiar nr. y din 21.02.2008, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la plata sumei de 16.000 RON.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1549-1554 C. civ.

Prin încheierea din 6 aprilie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina reclamantei de a completa lipsurile cererii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta A. la 14 ianuarie 2021.

Prin încheierea din 2 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de apel formulată de reclamanta A., în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor privind indicarea numărului hotărârii apelate, motivelor de apel, numele sau denumirea adresei intimaţilor şi nedepunerea a două exemplare de pe cererea de apel.

La 29 aprilie 2021, reclamanta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 2 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Recurenta a susţinut că s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa de către instanţa de apel şi a depus în termen, prin corespondenţă, informaţiile solicitate.

A mai arătat că nu a avut cunoştinţă de schimbarea sediului intimatei-pârâte B.. S.A.

În continuare, recurenta a prezentat situaţia de fapt din dosar şi a solicitat sistarea popririi dispusă asupra conturilor sale şi restituirea sumelor reţinute ilegal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

Din examinarea cuprinsului cererii de recurs rezultă că reclamanta A. nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a încheierii din 2 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, recurenta susţinând doar că s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa de către instanţa de apel şi că a depus în termen, prin corespondenţă, informaţiile solicitate, fără însă a evidenţia fiecare obligaţie îndeplinită de către aceasta.

Prin urmare, nu se poate considera că afirmaţiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., care impun formularea unei argumentaţii juridice a nelegalităţii încheierii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de aceasta în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.