Tort claim for traffic accident damages: cassation appeal annulled for failing to articulate valid grounds for illegality

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 noiembrie 2015, pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor B. şi Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii Bucureşti, la plata daunelor suferite ca urmare a accidentului din 5 decembrie 2008, respectiv prejudiciu moral în sumă de 1.000.000 euro, şi prejudiciu material în sumă de 100.000 euro.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, 1381, 1382, 1385, 1386, 1387 şi 1394 C. civ.

La 08 martie 2016, reclamantul a formulat o cerere de modificare a acţiunii, solicitând introducerea în cauză, în calitate de reclamantă, a soţiei sale C., precum şi obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri morale în sumă de 1.000.000 euro, despăgubiri materiale în sumă de 100.000 de euro şi prestaţii periodice lunare în sumă de 4.500 RON, pe toată durata vieţii.

Ulterior, la termenul de judecată din 24 octombrie 2016, reclamanta C. a precizat capătul de cerere privind cuantumul daunelor morale în sensul că solicită suma de 500.000 RON, pentru inconvenientele apărute în viaţa sa după accidentul de circulaţie al soţului său.

Prin sentinţa civilă nr. 1776/15.06.2016 Judecătoria Rădăuţi a admis, excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare de pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată la 25 iulie 2016, pe rolul Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

La 1 august 2016, pârâtul B. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce prejudiciul material în suma de 100.000 euro şi prejudiciul moral în suma de 1.000.000 euro, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondată, a acţiunii promovate de reclamanţi. Pe calea cererii reconvenţionale, a solicitat instanţei să constate încetarea stării de nevoie în care s-a aflat reclamantul, şi, ca atare, încetarea obligaţiei sale de plată către acesta a sumei de 450 RON lunar, reprezentând despăgubiri periodice.

Prin încheierea din data de 28 noiembrie 2016, Tribunalul Suceava a respins, ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii cererii reclamantului de introducere în cauză a unei alte persoane în calitate de reclamant, invocată de pârâţii Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C., invocată de pârâtul B., excepţia lipsei calităţii de reprezentant cu privire la reclamanta C., invocată de pârâtul B., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C., invocată de pârâtul B., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, prin întâmpinare, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, invocată de pârâtul B., excepţia litispendenţei, invocată de către pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, prin întâmpinare, excepţia conexităţii, invocată de către pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, prin întâmpinare, excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţii Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi B., ca neîntemeiată şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţii Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi B..

La termenul de judecată din 14.09.2018, instanţa a dispus introducerea în cauză a Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România.

Prin sentinţa civilă nr. 26 din 21 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, s-a respins excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul-reclamant B., ca neîntemeiată, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., au fost obligaţi pârâţii B. şi Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 90.000 RON şi a daunelor materiale în cuantum de 3.635,79 către reclamantul A. şi s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata de despăgubiri periodice lunare, ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a respins cererea reclamantei C., de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul B., ca neîntemeiate.

Totodată, au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.145 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 4.000 RON onorariu avocat acordat parţial şi 145 RON contravaloarea costului expertizei.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A., prin tutore C. şi C., prin care au solicitat modificarea sentinţei de fond şi în rejudecare, pe fondul cauzei, admiterea acţiunii de acordare a daunelor morale, materiale şi periodice în cuantumul arătat în acţiune. De asemenea, a formulat apel şi pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, prin care a solicitat, în principal, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, reconsiderarea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului cu titlul de compensaţie a prejudiciului moral.

Prin decizia civilă nr. 76 din 25 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-au respins apelurile ca nefondate.

La 27 aprilie 2021 reclamanţii A., prin tutore C. şi C., în nume propriu, au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 76 din 25 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În susţinerea recursului formulat, recurenţii au invocat aprecierea greşită de către instanţele de fond şi apel a probelor administrate în cauză, ceea ce a dus la reţinerea eronată a faptului că reclamantul nu este pus sub interdicţie, nefiind instituită curatela pentru reclamant. În acest sens, recurenţii au făcut trimitere la mai multe documente medicale precum şi la sentinţa civilă nr. 867 din 7 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus punerea sub interdicţie a reclamantului A. şi a fost numită tutore al reclamantului A., soţia acestuia, C..

Recurenţii-reclamanţi au invocat şi aplicarea greşită a normelor de drept privind capacitatea procesuală a reclamantului, respectiv art. 32 C. proc. civ., art. 43 alin. (1), art. 178 şi art. 181 C. civ., arătând că acesta a fost diagnosticat cu demenţă post-traumatică, scor MMSE sub 8 puncte, starea de sănătate actuală a reclamantului având legătură directă cu accidentul rutier din anul 2008, conform raportului de expertiză medico - legală efectuat de către I.M.D. Iaşi.

Au arătat recurenţii că aprecierea greşită a probelor a avut efecte asupra aplicării normelor de drept material, fiind respinsă cererea de majorare a cuantumului despăgubirilor morale. Au subliniat aceştia că despăgubirile suplimentare solicitate se raportează la starea de sănătate a reclamantului pentru perioada 2015-2021 şi pentru viitor, pentru ambii reclamanţi, soţia reclamantului devenind îngrijitoarea soţului.

Intimatul-pârât B. a depus la 17 mai 2021 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România a formulat la 7 iulie 2021 întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului în temeiul art. 488 alin. (2) C. proc. civ., arătând că recurenţii au dezvoltat pe larg critici pe fondul litigiului, invocând argumente ce privesc starea de sănătate a reclamantului A., recurenţii solicitând majorarea cuantumului daunelor morale acordate, fără a formula critici de nelegalitate a hotărârii atacate.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenţii au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

În cauză a fost întocmit şi comunicat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., recurenţii formulând punct de vedere asupra raportului, prin care au susţinut admisibilitatea recursului.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

Recurenţii şi-au întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În cauză însă, acest motiv de nelegalitate este indicat formal întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici privind insuficienta motivare sau contradictorialitatea deciziei atacate, motivele de recurs dezvoltate de recurenţi fiind expuse numai din perspectiva netemeiniciei deciziei atacate, fără a fi aduse argumente sau contraargumente privind nelegalitatea hotărârii în lumina dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurenţii nu au indicat în concret în ce anume constau motivele de nelegalitate care ar vicia soluţia instanţei de apel împotriva căreia se îndreaptă recursul, din perspectiva insuficientei motivări sau a reţinerii unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că recurenţii se limitează la a reitera argumente în legătură cu netemeinicia deciziei atacate şi, nicidecum, referitoare la nelegalitatea acesteia.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate norme de drept material.

Astfel, toate criticile recurenţilor vizează aprecierea greşită a probelor administrate în cauză şi stabilirea eronată a consecinţelor directe ale faptei ilicite, precum şi a stabilirii greşite a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi urmarea imediată. În concret, recurenţii critică concluzia instanţei de apel referitoare la faptul că A. nu este pus sub interdicţie şi că nu a fost instituită curatela, prin raportare la situaţia sa medicală şi la certificatul de încadrare în grad de handicap, contrar celor ce ar reieşi din documente medicale depuse la dosar şi din sentinţa civila nr. 867 din 7 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. x/2016. De asemenea, în aprecierea recurenţilor, starea de sănătate a reclamantului, diagnosticat cu demenţă post-traumatică, scor MMSE sub 8 puncte, s-ar afla în legătură de cauzalitate directă cu accidentul rutier din anul 2008, aspect ce ar rezulta din raportul de expertiză medico - legală efectuat de către I.M.D. Iaşi.

Înalta Curte constată că toate aceste critici dezvoltate de recurenţi vizează situaţia de fapt, tinzându-se fie la reinterpretarea probatoriului, fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, prin stabilirea unei legături de cauzalitate directe între fapta ilicită şi urmările imediate pretinse de recurenţi, care să conducă la admiterea integrală a pretenţiilor, chestiuni asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat şi care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate, nu de netemeinicie a hotărârii atacate.

În fine, Înalta Curte mai constată că, deşi se invocă încălcarea normelor privind capacitatea procesuală a reclamantului A., respectiv art. 32 C. proc. civ., art. 43 alin. (1), art. 178 şi art. 181 C. civ., în fapt recurenţii repun în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi care a stat la baza aprecierii cuantumul despăgubirilor solicitate de aceştia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenţii nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenţii nu au dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanţii C. şi A., prin reprezentant legal C. împotriva deciziei civile nr. 76 din 25 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii C. şi A., prin reprezentant legal C. împotriva deciziei civile nr. 76 din 25 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.