Consumer territorial jurisdiction: timeliness of public-order competence objection after first hearing adjournment

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti la data de 16.06.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B., la plata sumei de 1.312,65 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1026 şi următoarele C. proc. civ. şi art. 1566 şi următoarele din C. civ.

La primul termen de judecată, în data de 27.09.2021, instanţa a dispus amânarea judecăţii cauzei în temeiul art. 214 C. proc. civ.

La cel de-al doilea termen de judecată, în data de 04.10.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti, excepţie pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 267 pronunţată în data de 04.10.2021 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj. A reţinut instanţa că domiciliul pârâtei-consumatoare era situat, la momentul învestirii instanţei, în comuna Darova, satul Hodoş din judeţul Timiş, iar reclamanta nu a făcut dovada alegerii instanţei competente în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3840/2021 din 6 decembrie 2021, Judecătoria Lugoj a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lugoj, excepţie invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a fost trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului de competenţă.

Instanţa a reţinut că obiectul acţiunii civile este reprezentat de obligarea pârâtei, în calitate de consumator, la plata unor sume de bani rezultând din raporturile contractuale desfăşurate între aceasta şi C. S.A. La primul termen de judecată la care se puteau pune concluzii, în data de 27.09.2021, instanţa a dispus amânarea judecăţii cauzei în temeiul art. 214 C. proc. civ. Abia la cel de-al doilea termen de judecată, din data de 04.10.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti.

A mai arătat că art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, dispoziţii legale care se aplică chiar dacă procedura se desfăşoară fără citarea părţilor.

Prin urmare, o instanţă nu se mai poate prevala de excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică în condiţiile în care este decăzută din termenul de invocare a acesteia, rămânând legal învestită să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.

A concluzionat că în cauză, cererea formulată de reclamantă este de competenţa exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie avea domiciliul pârâta la data formulării cererii, şi anume Judecătoria Lugoj, competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată de părţi. Prin urmare, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti este o necompetenţă de ordine publică, ce putea fi invocată numai la primul termen la care părţile puteau pune concluzii. Omisiunea invocării excepţiei de necompetenţă în termenul prevăzut de lege atrage decăderea instanţei din dreptul de a o mai invoca şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte instanţe.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Lugoj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţă generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Înalta Curte constată că invocarea din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Târgu-Cărbuneşti s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., având în vedere că la primul termen de judecată cauza a fost amânată în condiţiile art. 214 C. proc. civ., pentru respectarea principiului continuităţii completului de judecată, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive fiind invocată la termenul următor, respectiv la 4.10.2021.

Potrivit art. 121 noul C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competenţă teritorială exclusivă.

Rezultă că, în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe, aşadar competenţa teritorială are un caracter absolut.

Conform art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Astfel, având în vedere natura raporturilor invocate de către reclamantă, pârâtul are calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist.

În aceste condiţii, se reţine că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Înalta Curte reţine că, în urma verificărilor evidenţei Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că domiciliul pârâtei-consumatoare era situat, la momentul învestirii instanţei, în comuna Darova, satul Hodoş din judeţul Timiş, iar reclamanta nu a făcut dovada alegerii instanţei competente în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Lugoj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.