Conflict of jurisdiction resolved in favor of Oradea Court for late payment penalty claim under service contract

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 25.11.2020, sub numărul x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 8.726,02 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, conform art. 6 din contractul nr. x/20.08.2019, calculate de la scadenţa facturilor fiscale nr. x/30.08.2019, y/31.10.2019, z/29.11.2019 şi până la data achitării integrale, respectiv 03.04.2020 şi 09.04.2020 şi a contravalorii în RON a sumei de 40 de euro, conform art. 9-10 din Legea nr. 72/2013. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.02.2021, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi a solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Aleşd ori, în subsidiar, în favoarea Judecătoriei Oradea, potrivit clauzei atributive de competenţă inserată în cuprinsul art. 10.3 din contractul de prestări servicii/închiriere utilaje.

Prin sentinţa civilă nr. 5212 din data de 21.04.2021 Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Judecătoria Oradea.

În motivare, instanţa a reţinut că reclamanta pretinde plata penalităţilor de întârziere calculate în temeiul contractului de prestări servicii şi închiriere utilaje, încheiat cu pârâta la 20.08.2019, contract care, la art. 10.3 menţionează că eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu contractul vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de instanţele competente de la sediul prestatorului, în speţă reclamanta, sau de cele de pe raza teritorială a municipiului Bucureşti.

Instanţa a reţinut că această clauză este una atributivă de competenţă, pentru valabilitatea căreia trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: părţile să aibă capacitatea procesuală de exerciţiu, iar consimţământul lor liber şi neviciat; convenţia părţilor să fie expresă; în convenţie să se determine exact instanţa aleasă; instanţa aleasă de părţi să nu fie necompetentă absolut.

Referitor la prima condiţie, instanţa a constatat că aceasta este îndeplinită, cât timp nu s-a făcut dovada contrară, referitoare la lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu sau lipsa ori vicierea consimţământului. A reţinut instanţa că împrejurarea invocată de pârâtă, privind contestarea semnăturii existente pe contract, nu înlătură prezumţia de valabilitate a contractului, astfel că până la proba contrară acesta este prezumat ca fiind valabil, iar consimţământul părţilor valabil exprimat în ceea ce priveşte clauza atributivă de competenţă inserată în contract.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la instanţa aleasă, s-a constatat că părţile nu s-au referit expres la o anumită instanţă competentă de pe raza teritorială a Municipiului Bucureşti, astfel că prorogarea convenţională de competenţă vizează numai instanţa de la sediul prestatorului, în speţă reclamanta. Astfel, clauza atributivă de competenţă este valabilă numai în ceea ce priveşte instanţa aleasă de la sediul reclamantei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea.

În şedinţa publică din data de 05.11.2021 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea.

Prin sentinţa nr. 5616/2021 din data de 18 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Oradea, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti. A fost suspendată cauza până la soluţionarea conflictului de competenţă şi s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Sectorului 4 a reţinut că nu este necesar ca în convenţia de alegere a forului desemnat să judece litigiul dintre părţi să fie desemnată cu exactitate instanţa care va fi investită cu soluţionarea cauzei.

Instanţa a mai reţinut că în clauza atributivă de competenţă părţile au ales două criterii în funcţie de care se poate determina competenţa teritorială a instanţei care ar putea fi învestită cu soluţionarea litigiului dintre acestea, respectiv fie instanţa de la sediul prestatorului, fie una dintre instanţele de pe raza Municipiului Bucureşti, în acest caz părţile având posibilitatea de a alege oricare dintre instanţele de pe raza acestuia.

S-a constatat că, în niciunul dintre cazuri, părţile nu au determinat în mod expres instanţa competentă teritorial să judece cauza, ci doar criterii de determinare, astfel că, dispoziţiile art. 126 C. proc. civ. nu împiedică părţile să aleagă între mai multe instanţe, caz în care alegerea sesizării uneia dintre acesteia aparţine reclamantului.

Or, în această situaţie, reclamantul, prevalându-se de clauza atributivă de competenţă de la art. 10.3 din contract a ales să investească cu soluţionarea litigiului Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între instanţele menţionate, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat plata penalităţilor de întârziere calculate în temeiul contractului de prestări servicii şi închiriere utilaje încheiat cu pârâta la 20.08.2019, contract care, la art. 10.3, menţionează că eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu contractul vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de instanţele competente de la sediul prestatorului, în speţă reclamanta, sau de cele de pe raza teritorială a municipiului Bucureşti.

Conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

În cauză, părţile au convenit să supună soluţionarea litigiilor instanţei competente de la sediul prestatorului sau celor de pe raza teritorială a municipiului Bucureşti. Se observă însă că părţile nu au menţionat o anumită instanţă competentă teritorial dintre cele de pe raza municipiului Bucureşti, astfel că nu se poate şti de ce reclamantul a ales anume Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti. Or, alegerea altei instanţe decât cea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să judece trebuie să rezulte fără echivoc din clauzele contractuale.

De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile art. 116 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. stabilesc posibilitatea pentru reclamant de a opta pentru introducerea acţiunii fie la instanţa domiciliului pârâtului, fie la instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei.

În cauză, părţile au stipulat prin contract care este locul executării obligaţiei, respectiv judeţul Bihor, astfel că, din perspectiva prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competenţa aparţine Judecătoriei Oradea, instanţa de la sediul prestatorului, în speţă reclamanta.

Deşi clauza atributivă de competenţă stipulată în contractul încheiat de părţi prevede alternativ şi competenţa teritorială a instanţelor de pe raza teritorială a Municipiului Bucureşti, această clauză nu este clară, astfel că, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti aleasă de reclamantă nu este instanţa competentă să soluţioneze litigiul, nefiind nici instanţa de la locul executării contractului, nici instanţa de la sediului pârâtei.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.